1. [DEX '09] RĂBOJIRE, răbojiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a răboji și rezultatul ei. – V. răboji.
2. [MDA2] răbojire sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: răboji] Însemnare pe răboj (1).
3. [DEX '09] RĂBOJI, răbojesc, vb. I. Tranz. (Rar) A însemna pe răboj. – Din răboj.
4. [MDA2] răboji vt [At: DAVILA, V. V. 157 / Pzi: ~jesc / E: răboj] (Rar) A însemna pe răboj (1).
5. [DLRLC] RĂBOJI, răbojesc, vb. IV. Tranz. A însemna pe răboj. (Fig.) Spune celor de pe-acuma, că spătarul Dragomir Și-a văzut de datorie patruzeci de ani în șir; Că hotarele domniei sînt de spada-i rotunjite, Și că orice biruințe sînt pe trupu-i răbojite! DAVILA, V. V. 157.
6. [DOOM 3] răbojire (înv.) s. f., g.-d. art. răbojirii; pl. răbojiri
7. [DOOM 2] răbojire (rar) s. f., g.-d. art. răbojirii; pl. răbojiri
8. [DOOM 3] răboji (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răbojesc, 3 sg. răbojește, imperf. 1 răbojeam; conj. prez. 1 sg. să răbojesc, 3 să răbojească
9. [DOOM 2] răboji (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răbojesc, imperf. 3 sg. răbojea; conj. prez. 3 să răbojească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL