1. [DEX '09] RĂBLĂRIT, -Ă, răblăriți, -te, adj. (Fam.) Uzat, vechi. – Din rablă.
2. [MDA2] răblărit, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, O. A. II, 3 / Pl: ~iți, ~e / E: răbdări] Rablagit (1).
3. [Șăineanu, ed. VI] răblărit a. uzat: haine răblărite. [Tras din rablă].
4. [MDA2] răblări vt [At: TDRG / Pzi: ~resc / E: rablă + -ări] (Rar) 1 A uza. 2 A strica.
5. [Scriban] răblărésc v. tr. (d. rablă). Rar. Mă uzez, mă stric, mă rod, mă deteriorez: cĭobote răblărite.
6. [DOOM 3] răblărit (fam.) (desp. ră-blă-) adj. m., pl. răblăriți; f. răblărită, pl. răblărite
7. [DOOM 2] răblărit (fam.) (ră-blă-) adj. m., pl. răblăriți; f. răblărită, pl. răblărite
8. [DER] RĂBLĂRI, răblăresc, vb. IV. Tranz. A ponosi, a uza. (din rablă)
9. [Argou] răblărit, -ă, răblăriți, -te adj. uzat, vechi
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL