1. [DEX '09] RABINIC, -Ă, rabinici, -ce, adj. De rabin. – Din germ. rabinisch, fr. rabbinique.
2. [MDA2] rabinic, ~ă a [At: VALIAN, V. / Pl: ~ici, ~ice / E: ger rabbinisch, fr rabbinique] 1 Care aparține rabinului (1). 2 Referitor la rabin (1). 3 Specific rabinului (1).
3. [DN] RABINIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la rabini, caracteristic rabinilor. [Cf. fr. rabbinique, germ. rabinisch].
4. [MDN '00] RABINIC, -Ă adj. propriu rabinilor. ♦ limbă ~ă (sau talmudică) = limbă ebraică postbiblică. (< fr. rabbinique)
5. [Șăineanu, ed. VI] rabinic a. particular rabinilor.
6. [Scriban] *rabínic, -ă adj. (d. rabin, fr. rabbinique). De rabin: școală rabinică. Fig. Perfid, înșelător, de șarlatan: procedură rabinică.
7. [DOOM 3] rabinic adj. m., pl. rabinici; f. rabinică, pl. rabinice
8. [DOOM 2] rabinic adj. m., pl. rabinici; f. rabinică, pl. rabinice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL