1. [MDA2] răbduriu, ~ie a [At: CORESI, L. 264/7 / V: (înv) ~uliu, ~uliv, ~iv / Pl: ~ii / E: răbda] 1 Răbdător (1). 2 Indulgent. 3 Rezistent. 4 Perseverent.
2. [DLRLC] RĂBDURIU, -IE, răbdurii, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care are capacitatea de a răbda, suportînd necazuri, rezistînd la greutăți; răbdător. Se plecase ca un uriaș bun și răbduriu deasupra mușuroiului de furnici. C. PETRESCU, O. P. II 177. ♦ Stăruitor în acțiuni. S-a încovoiat de mijloc... aplecîndu-se să-l cerceteze cu răbdurie luare-aminte. C. PETRESCU, A. R. 191.
3. [DLRM] RĂBDURIU, -IE, răbdurii, adj. Răbdător. – Din răbd[ător] + suf. -uriu.
4. [Scriban] răbduríŭ, -íe adj. Vechĭ. Răbdător. – Și -urív și -ulív.
5. [MDA2] răbduliu, ~ie a vz răbduriu
6. [MDA2] răbduliv, ~ă a vz răbduriu
7. [MDA2] răbduriv, ~ă a vz răbduriu
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL