1. [DEX '09] QUOLIBET s. n. (Livr.) Joc de cuvinte răutăcios sau glumeț. [Pr.: cvo-] – Din fr. quolibet.
2. [DN] QUOLIBET s.n. Joc de cuvinte răutăcios sau glumeț; glumă. [Pron. cvo-li-. / < fr. quolibet, cf. lat. quod libet – ceea ce place].
3. [MDN '00] QUOLIBET [CVO-] s. n. 1. glumă insipidă, de prost gust; bufonerie vulgară. 2. (muz.) compoziție alcătuită din fragmente diferite, pentru a pune în valoare virtuozitatea interpretului ori cu scopul obținerii unui efect comic. (< fr. quolibet)
4. [Șăineanu, ed. VI] quolibet n. glumă proastă.
5. [Scriban] *quolibét n., pl. e și urĭ (fr. quolibet, pron. kolibè, d. latinu scolastic quod libet, ceĭa ce-țĭ place). Glumă zgomotoasă și proastă: quolibeturile plebiĭ.
6. [DTM] quodlibet (cuv. lat. [kvodlibet] „ceea ce place”), compoziție alcătuită din fragmente ale unor lucrări diferite (de obicei cu circulație mare) cu scopul de a pune în valoare virtuozitatea* interpretului sau – uneori – cu scopul obținerii unui efect comic. Își are originea la începuturile polif. occid. (motetele* sec. 13), dar voga a cunoscut-o în Germania sec. 17-18 (ex. ultima variațiune din Goldberg-Variationen de J.S. Bach este un q.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL