1. [DE] PYTHAGORAS v. Pitagora.
2. [DE] PITAGORA (PYTHAGORAS) (c. 570-c. 500 î. Hr.), matematician, filozof și doctrinar religios grec. Originar probabil din Samos. Figură învăluită în mister și legendă încă de pe vremea lui Platon. Stabilit în S Italiei, la Crotona, este posibil să fi întemeiat aici o societate religioasă, unde a propovăduit doctrina transmigrării sufletelor și deci a înrudirii dintre toate ființele vii; totodată, a inițiat cercetări științifice, descoperind teorema ce-i poartă numele și formulând doctrina potrivit căreia toate lucrurile sunt numere. Nu este exclus însă ca teoriile filozofice și matematice legate de numele lui să fie dezvoltări ale urmașilor săi. Oricum, tradiția inaugurată de P., primul care s-a autonumit „filozof” (iubitor de înțelepciune), avea să-și lase amprenta în filozofia greacă asupra lui Empedocles, Platon și a neoplatonicienilor târzii. V. pitagoreism. – Teorema lui P. = teoremă conform căreia într-un triunghi ABC dreptunghic în A, pătratul ipotenuzei este egal cu suma pătratelor catetelor (BC2 = AB2 + AC2).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL