1. [MDA2] puțului [At: COMAN, GL. / V: (reg) ~li, ~urlui, ~urui, puțoli / Pzi: ~esc / E: mg pucol] 1 vt (Trs; c. i. încălțăminte) A lustrui. 2 vt (Trs) A țesăla. 3 vr (Trs; Mol) A se găti.
2. [MDA2] puțoli v vz puțului
3. [MDA2] puțuli v vz puțului
4. [MDA2] puțurlui v vz puțului
5. [MDA2] puțurui v vz puțului
6. [DER] puțului (-uiesc, puțuluit), vb. – A se găti, a se dichisi. Germ. putzen (Candrea). – Der. puțuluială, s. f. (podoabă, curățenie). În Trans., și ironic în alte părți.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL