1. [DEX '09] PUTREJUNE, putrejuni, s. f. (Înv.) Putregai (1). – Putred + suf. -iune.
2. [MDA2] putrejune sf [At: CORESI, EV. 213 / V: (înv) ~răj~, ~egiune, ~eziu~ / Pl: -ni / E: putred + -iune] 1 (Îrg) Putrefacție (1). 2 (Îrg; pex) Putreziciune (2). 3 (Înv) Mortăciune. 4 (Îrg) Putreziciune (4). 5 (Fig) Ineficiență.
3. [DLRLC] PUTREJUNE, putrejuni, s. f. (Ieșit din uz) Putregai, putreziciune. (Și în forma putregiune) Dar cei culcați între spini nu-i simt pleoscăitul, nu simt nici vîntul rece, care suflă peste trupuri și duce departe mirosul putregiunii. La GHEREA, ST. CR. II 87. ◊ Fig. Clipa neclintită a eternității mele se topi în văzduh, izvorul de viață vie deveni putrejune. HOGAȘ, M. N. 56. Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură. EMINESCU, O. I 150. – Variantă: putregiune (MARIAN, Î. 312) s. f.
4. [MDA2] putrăjune sf vz putrejune
5. [MDA2] putregiune sf vz putrejune
6. [MDA2] putreziune sf vz putrejune
7. [DLRLC] PUTREGIUNE s. f. v. putrejune.
8. [Șăineanu, ed. VI] putregiune f. starea unui corp în descompunere.
9. [Scriban] putregĭúne f. (d. putred, ca răpegĭune d. răpede). Mold. Putrezire, putrefacțiune: putregiunea cărniĭ. Putrezire: văpseaŭa apără lemnu de putregiune.
10. [DOOM 3] putrejune (înv.) (desp. pu-tre-) s. f., g.-d. art. putrejunii; pl. putrejuni
11. [DOOM 2] putrejune (înv.) (pu-tre-) s. f., g.-d. art. putrejunii; pl. putrejuni
12. [IVO-III] putrejune, -ni.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL