1. [DEX '09] PUTREGAI, putregaiuri, s. n. 1. Lemn sau plantă putredă; p. ext. masă de materie vegetală descompusă; putreziciune, putrejune. ♦ Fig. Epitet depreciativ dat unui om bătrân și neputincios. 2. Boală a plantelor provocată de unele ciuperci. 3. Fig. Ceea ce este rău și vătămător societății. ♦ Lepădătură. – Probabil contaminare între putred și mucegai.
2. [MDA2] putregai sn [At: DOSOFTEI ap. C. CR. 240/17 / V: (reg) ~răg~ (Pl: ~răgaie, ~răgăi, ~răgai) smn, (îvr) ~e sf, (îrg) ~rig~ (Pl: ~rigaie, ~rigăi, ~rigai) smn / Pl: ~uri, (îvp) ~e, (pop, sm) ~ / E: putred] 1 Lemn, plantă putredă (1). 2 Masă vegetală în descompunere. 3 Obiect de lemn putred (1) Si: (rar) putrezitură (1). 4 (Pex) Obiect vechi, extrem de uzat Si: (rar) putrezitură (2). 5 Boală provocată de unele specii de ciuperci, care duce la putrezirea plantelor. 6 (Îvr) Mucegai. 7 (Îvr; îf putregaie) Miros de putrefacție (1). 8-9 (Fig; dep) Om (bătrân și neputincios sau) decăzut, corupt. 10 (Fig) Ineficiență. 11 (Fig) Ceea ce este corupt. 12 (Ent; pop) Licurici (Lampyris noctiluca).
3. [DLRLC] PUTREGAI, putregaiuri, s. n. 1. Lemn sau plantă putredă, p. ext. (la sg. cu sens colectiv) masă de materie vegetală descompusă, putredă. Ne așezăm la puțină hodină pe-un brad bătrîn, căzut, în putregaiul căruia lucrează neîntrerupt, aprig și nesimțit gîngăniile mărunte ale pămîntului. SADOVEANU, O. VIII 242. Numai ferigele ude, Putregaiul și bureții Își trimet miresme crude În desimea groasă-a ceții. TOPÎRCEANU, P. 131. Cucușor, pasăre sură... Mă mier iarna ce mînînci? – Mînînc putregai de tei, Să cînt codrului temei, Mînînc putregai de fag, Să cînt dorului cu drag. SEVASTOS, C. 203. ♦ Fig. Corupție, josnicie. Aci lanțuri d-aramă înjugă conștiința, Colo pulbere – d-aur ascunde putregai. ODOBESCU, S. I 28. ♦ Termen de batjocură dat unui bătrîn neputincios. Și el umblă după-nsurat?... putregaiu dracului. ALECSANDRI, T. 632. 2. Fig. (Cu sens colectiv) Tot ce e rău și vătămător societății; drojdie a unui sistem social, ideologic. Numai o știință legată de popor... poate fi cu desăvîrșire liberă de influența putregaiului ideologic burghez. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 7/2. – Variantă: (regional) putrigai (SLAVICI, N. II 123, HODOȘ, P. P. 187) s. n.
4. [Scriban] putregáĭ n., pl. ĭurĭ (d. putred, ca mucegaĭ, ucigaș d. muced, ucid. Cp. și cu sard. 1, putrigare, a putrezi, îld. *putricare. D. rom. vine ung. putregály). Lemn putrezit: în scorbură era numaĭ putregaĭ. Fig. Iron. Om uzat orĭ fără valoare: putregaĭurile orașuluĭ.
5. [DEX '09] PUTREGĂI, putregăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A putrezi. – Din putregai.
6. [MDA2] putrăgai sn vz putregai
7. [MDA2] putregaie sf vz putregai
8. [MDA2] putregăi vi [At: TAFRALI, S. 152 / Pzi: ~esc / E: putregai + -ăi] (Rar) A putrezi (1).
9. [MDA2] putrigai sn vz putregai
10. [DLRLC] PUTREGĂI, putregăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A putrezi.
11. [DLRLC] PUTRIGAI s. n. v. putregai.
12. [Șăineanu, ed. VI] putregaiu n. lemn putred. [Tras din putred (cf. mucegaiu din muced)].
13. [Scriban] putregăĭésc v. intr. (d. putregaĭ, ca mucegăĭesc d. mucegaĭ). Rar. Putrezesc, devin putred, vorbind de lemne.
14. [DOOM 3] putregai (desp. pu-tre-) s. n., pl. putregaiuri
15. [DOOM 2] putregai (pu-tre-) s. n., pl. putregaiuri
16. [MDO] putregai
17. [DOOM 3] putregăi (rar) (desp. pu-tre-) vb., ind. prez. 3 sg. putregăiește, 3 pl. putregăiesc, imperf. 3 sg. putregăia; conj. prez. 3 să putregăiască
18. [DOOM 2] putregăi (rar) (pu-tre-) vb., ind. prez. 3 sg. putregăiește, imperf. 3 sg. putregăia; conj. prez. 3 să putregăiască
19. [IVO-III] putregaiu, -gaiuri.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL