1. [DEX '09] PUTREGĂIT, -Ă, putregăiți, -te, adj. (Pop.) Putrezit. – V. putregăi.
2. [MDA2] putregăit, ~ă a [At: GANE, N. II, 37 / Pl: ~iți, ~e / E: putregăi] (Pop; d. corpuri vegetale) 1 Putred (1). 2 Plin de putregai (1).
3. [DEX '98] PUTREGĂIT, -Ă, putregăiți, -te, adj. (Rar) Putrezit. – V. putregăi.
4. [DLRLC] PUTREGĂIT, -Ă, putregăiți, -te, adj. (Regional) Putrezit, putred. Ușa era putregăită și atîrna strîmb, deschisă. DUMITRIU, B. F. 59. Văzu cît e de jos tavanul casei... cît îs de murdari pereții și scîndurile dușumelei putregăite. ARDELEANU, D. 69. Brazi înalți și stufoși... cu rădăcini împleticite ca șerpii, cu găuri putregăite în care se adăpostesc șoimii. GANE, N. II 37.
5. [DEX '09] PUTREGĂI, putregăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A putrezi. – Din putregai.
6. [MDA2] putregăi vi [At: TAFRALI, S. 152 / Pzi: ~esc / E: putregai + -ăi] (Rar) A putrezi (1).
7. [DLRLC] PUTREGĂI, putregăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A putrezi.
8. [Scriban] putregăĭésc v. intr. (d. putregaĭ, ca mucegăĭesc d. mucegaĭ). Rar. Putrezesc, devin putred, vorbind de lemne.
9. [DOOM 3] putregăi (rar) (desp. pu-tre-) vb., ind. prez. 3 sg. putregăiește, 3 pl. putregăiesc, imperf. 3 sg. putregăia; conj. prez. 3 să putregăiască
10. [DOOM 2] putregăi (rar) (pu-tre-) vb., ind. prez. 3 sg. putregăiește, imperf. 3 sg. putregăia; conj. prez. 3 să putregăiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL