1. [Șăineanu, ed. VI] puțoiu m. fam. băiat mic. [Derivat din puță, membru de copil: primitiv termen de gingășie].
2. [MDA2] puțoi [At: DDRF / Pl: (1-2, 6-12) ~oaie / E: puță + -oi] 1-2 sn (Șdp) Puță (1) (mare). 3-4 smi (Pfm; șdp) (Puști) care, în viziunea adulților, dovedește lipsă de respect față de aceștia sau pretenții nefondate de emancipare. 5 smi (Fam) Puță (5). 6-7 sn (Olt) Țoi pentru țuică, rachiu etc. 8 snp (Reg) Țurțuri de gheață. 9 sn (Reg) Mică plantă erbacee din familia orhidaceelor, care crește prin poieni și pășuni în regiunea subalpină, cu frunze numeroase și flori mici purpuriu-negricioase, cu miros plăcut de vanilie Si: sângele-voinicului (Nigritella nigra). 10-11 sn (Olt) (Fruct de) ardei iute (Capsicum annuum). 12 sn (Reg) Specie de cartofi lunguieți, gălbui.
3. [DER] PUȚOI, puțoi, s. m. 1. (Vulg., depr.) Băietan, flăcău. 2. Țoi2. (din puță + suf. augm. -oi; cf. puțin)
4. [Argou] puțoi s. m. invar. 1. copil sau tânăr care dovedește lipsă de respect față de adulți. 2. copil sau tânăr cu pretenții nefondate de emancipare.
5. [DAR] puțoi, puțoi, s.m. (pop. și fam.) 1. băiat mic. 2. țoi (pentru țuică, rachiu). 3. (la pl.) țurțuri de gheață. 4. plantă denumită sângele-voinicului. 5. fruct de ardei iute (mic). 6. specie de cartofi lungăreți, gălbui.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL