1. [MDA2] puținime sf [At: ȘINCAI, H R. III, II/6 / Pl: ~mi / E: puțin + -ime] (Îrg) Puținătate (1).
2. [Scriban] puținătáte f. (d. puțin). Calitatea saŭ defectu de a fi puțin: e fericit din cauza puținătățiĭ dorințelor, n’a ĭeșit la luptă din cauza puținătățiĭ soldaților. – În vest și puținíme. V. sărăcie, carență, indigență, penurie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL