1. [DEX '09] PUSTNIC, -Ă, pustnici, -ce, s. m. și f. Călugăr izolat de lume, care duce o viață aspră; sihastru, schimnic, ascet, anahoret, eremit. ♦ Fig. Persoană care duce o viață retrasă și aspră. [Var.: pusnic, -ă s. m. și f.] – Din sl. pustynĩnikŭ.
2. [MDA2] pustnic, ~ă [At: COD. TOD. 216 / V: pusnic, (înv) postnec, pos~, ~tinic / Pl: ~ici, ~ice / E: slv поустиньникъ] 1-2 smf Om (laic sau) călugăr care trăiește izolat de lume, ducând o viață închinată rugăciunii și plină de privațiuni Si: anahoret, (liv) ascet, eremit, schimnic, sihastru. 3-4 smf, a (Pan) (Persoană) care duce o viață retrasă, izolată de societate etc.
3. [DLRLC] PUSTNIC, -Ă, pustnici, -e, s. m. și f. (Și în forma pusnic) Călugăr sau laic care duce o viață aspră, de privațiuni, departe de lume; anahoret, sihastru, eremit. V. ascet. Vinu-i bun și hora-mi place, Iar tu, doamne, fă-mi ce vrei. Numai pustnic nu mă face! COȘBUC, P. II 67. M-am tras în munții voștri și m-am făcut pustnic, să-mi spășesc păcatele. RETEGANUL, P. V 84. Văd dinaintea mea un pustnic sălbatic, cu părul și barba vîlvoi. CARAGIALE, O. III 98. ♦ Fig. Persoană care trăiește izolată de lume (uneori pentru a se reculege, a trăi meditînd). Ai devenit o pusnică... o filozoafă... CAMIL PETRESCU, T. II 228. Bătrînul Dan trăiește ca șoimul singuratic În peșteră de stîncă, pe-un munte singuratic... Vechi pustnic, rămas singur din timpul său afară. ALECSANDRI, P. A. 161. – Variantă: pusnic, -ă s. m. și f.
4. [Șăineanu, ed. VI] pustnic m. 1. cel ce trăiește în pustiu; 2. fig. om care trăiește retras. [Slav. PUSTYNĬNĬKŬ].
5. [Scriban] pústnic m. (vsl. pustynĭkŭ, bg. pustinnikŭ, sîrb. pustinik, pustnic, pusnik, blestemat, afurisit; rus. pustýnnik). Sihastru, schimnic, eremit, anahoret, călugăr retras singur în pustietate. – Și pusnic (ca crîsnic, vrîsnic). Vechĭ și pustínic.
6. [DEX '09] PUSNIC, -Ă s. m. și f. v. pustnic.
7. [MDA2] postnec, ~ă smf vz pustnic
8. [MDA2] postnic2, ~ă smf vz pustnic
9. [MDA2] pusnic, ~ă smf vz pustnic
10. [MDA2] pustinic, ~ă smf vz pustnic
11. [Șăineanu, ed. VI] pusnic m. V. pustnic.
12. [Scriban] púsnic, V. pustnic.
13. [Scriban] pustínic, V. pustnic.
14. [DOOM 3] pustnic (desp. pust-nic) s. m., pl. pustnici
15. [DOOM 2] pustnic (pust-nic) s. m., pl. pustnici
16. [MDO] pustnic
17. [IVO-III] pustnic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL