1. [DEX '09] PUSTIITOR, -OARE, pustiitori, -oare, adj. Care pustiește, devastează; distrugător, devastator, nimicitor. [Pr.: -ti-i-] – Pustii + suf. -tor.
2. [MDA2] pustiitor, ~oare a [At: ANON. CAR. / P: ~ti-i~ / V: ~tietor, (înv) ~iu / E: pustii1 + -tor] 1 Care pustiește1 (1) de vegetație, de animale, de oameni, de bunuri etc. Si: pustiicios (1). 2 (Pgn) Devastator.
3. [DLRLC] PUSTIITOR, -OARE, pustiitori, -oare, adj. Care pustiește, care devastează; distrugător, nimicitor. După multe stăruinți... Stroe Vardaru i-a spus, spovedindu-și marea și pustiitoarea pasiune. C. PETRESCU, A. R. 35. Cine știe dacă, în această închipuire a poporului, nu e răsunetul depărtat al pustiitoarelor invazii. VLAHUȚĂ, R. P. 15. – Variantă: (regional) pustietor, -oare (ODOBESCU, S. I 202, RUSSO, S. 109) adj.
4. [Șăineanu, ed. VI] pustiitor a. și m. care pustiește.
5. [MDA2] pustietor, ~oare a vz pustiitor
6. [MDA2] pustiitoriu, ~oare a vz pustiitor
7. [DLRLC] PUSTIETOR, -OARE adj. V. pustiitor.
8. [DOOM 3] pustiitor (desp. -ti-i-) adj. m., pl. pustiitori; f. sg. și pl. pustiitoare
9. [DOOM 2] pustiitor (-ti-i-) adj. m., pl. pustiitori; f. sg. și pl. pustiitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL