1. [DEX '09] PUȘCHEA, pușchele, s. f. (Pop.) Veziculă dureroasă localizată pe mucoasa cavității bucale, mai ales pe limbă; pușchineață. ◊ Expr. (Fam.) Pușchea pe limbă(-ți), se spune aceluia care anunță sau prevestește ceva neplăcut, pentru ca prevestirea să nu se împlinească. – Probabil lat. *pustulella (< pustula).
2. [MDA2] pușchea sf [At: KLEIN, D. 409 / V: (reg) fâșta, fâștie, fușcea, fuș~, fușteală, fustie (Pl: ~eli), pâș~, pusce, puscea, puschea, pustea, pușcea, pușche sn, ~ei sn, pușchie, ~uă, puștea / Pl: ~ele, (reg) pușchi / E: ml *pustella] 1 Veziculă dureroasă pe mucoasa cavității bucale, mai ales pe limbă Si: aftă, bășică, (îrg) pojghiță, purcelușă, pușchineață, mărgea. 2 (Fam; îe) ~(-ți) pe limbă(-ți) Ferească sfântul să nu se întâmple lucrul neplăcut despre care ai vorbit! 3 (Pex; îf pușcheî) Boală care se manifestă prin apariția unor pușchele (1).
3. [DLRLC] PUȘCHEA, pușchele, s. f. (Popular) Bubă mică și dureroasă care se face uneori pe limbă. V. pustulă. Bolnav de pușchea. ȘEZ. la TDRG. ◊ (Familiar, ca imprecație) Pușchea pe limbă (sau pe limbă-ți), se spune aceluia care îți anunță ceva neplăcut. (Cu pronunțare regională) Adeluța mea face manevre? Pușche pe limbă-ți cucoană! ALECSANDRI, T. 963.
4. [Scriban] pușcheá f., pl. ele (lat. pŭstella, pústula și púsula, pústulă, d. pus, puris, puroĭ; pv. postella, sp. postilla). Stomatită aftoasă, beșicuță pe limbă saŭ în alt loc al guriĭ. Pușchea pe limbă-țĭ, expresiune de cĭudă adresată unuĭa care-țĭ prezice ceva răŭ, și de aceĭa tu îĭ doreștĭ o pușchea pe limba luĭ cea rea. – Și pușteá.[1]
5. [MDA2] fușchea sf vz pușchea
6. [MDA2] pâșchea sf vz pușchea
7. [MDA2] pusce sf vz pușchea
8. [MDA2] puscea sf vz pușchea
9. [MDA2] puschea sf vz pușchea
10. [MDA2] pustea sf vz pușchea
11. [MDA2] pușcea sf vz pușchea
12. [MDA2] pușche sn vz pușchea
13. [MDA2] pușcheauă sf vz pușchea
14. [MDA2] pușchei sn vz pușchea
15. [MDA2] pușchie sf vz pușchea
16. [MDA2] puștea sf vz pușchea
17. [Șăineanu, ed. VI] pușchie f. Mold. bășicuță pe limbă: pușchie pe limbă-ți! exclamațiune prezervativă la pomenirea unei nenorociri. [Lat. PUSTULA].
18. [Scriban] pușteá, V. pușchea.
19. [DOOM 3] !pușchea (pop.)/(reg.) pușche s. f., art. pușcheaua/pușchea, g.-d. art. pușchelei/pușchii; pl. pușchele/pușchi (și în: pușche(a) pe limbă-ți)
20. [DOOM 2] pușchea (pop.) s. f., art. pușcheaua, g.-d. art. pușchelei; pl. pușchele, art. pușchelele
21. [DER] pușche s. f. – Veziculă dureroasă (pe limbă). – Var. pușcheà, puște(a), puscea. Mr. pușcl’e „ciumă”. Lat. pŭstŭla (Pușcariu 1412; Candrea-Dens., 1486; REW 6867). Rezultatul pușche, normal (ca aurĭcŭla › ureche), a fost indicat de Candrea ca formă ipotetică, dar circulă în mod curent în Munt. (nu apare în ALR, II, 39, care menționează cuvîntul numai în Trans. și Mold.). Necesitatea unui lat. *pŭstĕlla (Pușcariu, Dimin., 172), *pŭstŭlĕlla (Tiktin) sau *pŭstŭlilla (Iordan, Dift., 59) nu este evidentă.
22. [Argou] pușchea pe limbă expr. nu cobi!; Doamne ferește!
23. [DAR] pușchia, pușchiele, s.f. (înv. și reg.) bășicuță (pe limbă).[1]
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL