1. [DEX '09] PUȘCĂRIRE, pușcăriri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a pușcări și rezultatul ei. – V. pușcări.
2. [MDA2] pușcărire sf [At: BĂLCESCU, M. V. 152 / Pl: ~ri / E: pușcări] (Înv) Canonadă (1).
3. [DLRLC] PUȘCĂRIRE, pușcăriri, s. f. (Învechit) Acțiunea de a pușcări și rezultatul ei; împușcare. Prin vîrtejurile de fum ale aprigei pușcăriri, se zărește comandantul turcilor.. îndemnînd, îmboldind pe ai săi cu o deosebită energie. ODOBESCU, S. III 590. Începu bătălia printr-o furioasă pușcărire din ambele părți. BĂLCESCU, O. II 331.
4. [Șăineanu, ed. VI] pușcărire f. bătaie cu tunurile: desele pușcăriri ale artileriei BĂLC.
5. [DEX '09] PUȘCĂRI, pușcăresc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Înv.) A trage cu tunul. – Pușcă + suf. -ări.
6. [MDA2] pușcăli v vz pușcări[1]
7. [MDA2] pușcări vt [At: BĂLCESCU, M. V. 173 / V: (îvr; css) ~ăli / Pzi: ~resc / E: pușcă + -ări] 1 (Îvr) A trage cu tunul. 2 (Îvr) A împușca. 3 (Reg) A vâna prin împușcare.
8. [DLRLC] PUȘCĂRI, pușcăresc, vb. IV. Tranz. și absol. (învechit și popular) A trage focuri de armă, dese și multe. Dorobanții... pușcărind și pușcăriți fără preget. ODOBESCU, S. III 587.
9. [Șăineanu, ed. VI] pușcărì v. a bate cu artileria: tunurile pușcăriră cetatea BĂLC.
10. [Scriban] pușcărésc v. tr. (d. pușcar). Vechĭ. Bombardez.
11. [DOOM 3] pușcărire s. f., g.-d. art. pușcăririi; pl. pușcăriri
12. [DOOM 2] pușcărire s. f., g.-d. art. pușcăririi; pl. pușcăriri
13. [DOOM 3] pușcări (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pușcăresc, 3 sg. pușcărește, imperf. 1 pușcăream; conj. prez. 1 sg. să pușcăresc, 3 să pușcărească
14. [DOOM 2] pușcări (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pușcăresc, imperf. 3 sg. pușcărea; conj. prez. 3 să pușcărească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL