1. [DEX '09] PURURI adv. (Înv. și pop.) Totdeauna, veșnic, mereu, neîntrerupt, în permanență. ◊ De-a pururi = (pentru) totdeauna, în veci. [Var.: pururea adv.] – Probabil lat. purus.
2. [MDA2] pururi [At: PSALT. HUR. 43r/9 / V: ~rea, (înv) porurea, puruire[1] av, ~re av, sf, ~le, ~lea av / E: ns cf lat purus] 1 av (Îvp) Fără încetare Si: întruna, mereu, necontenit, neîncetat. 2 av (Îvp) Veșnic. 3 av (Îvr; îcn) Niciodată. 4 av (Nob) Din ce în ce mai mult. 5 sf (Îvr; îf purure) Veșnicie. 6-7 av (Îlav) De-a ~ (Pentru) totdeauna.
3. [DLRLC] PURURI adv. (Și în forma pururea) Totdeauna, veșnic, neîncetat, mereu. O, vis al vieții mele, ce-o clipă mi-ai zîmbit, Mergi pururi în lumină, etern sărbătorit! CERNA, P. 97. În lume, în agitațiile vieții. omul simte, pururea că are pentru ce trăi. VLAHUȚĂ, O. AL. II 75. Tu ai ș-acum comoara-ntreagă Ce-n suflet pururi ai avut. EMINESCU, O. I 204. ◊ Loc. adv. De-a (sau, rar, în) pururi = (pentru) totdeauna, în veci. Catargurile negrilor brazi îi vor arăta de-a pururi cerul albastru sub care a trăit. ANGHEL, PR. 59. E mută a ei gură: Nici dragoste nici ură N-arată, ci rămîne De-a pururi în mormînt. COȘBUC, P. I 279. Dac-ar fi pretutindene tot asemene judecători... cei ce n-au dreptate n-ar mai năzui în veci și în pururea la judecată. CREANGĂ, A. 150. De-a pururea aproape vei fi de sînul meu. EMINESCU, O. I 129. Pe de-a pururi = pentru totdeauna. A mea dragoste-ai robit-o Pe de-a pururi numai ție. VLAHUȚĂ, P. 77. – Variante: purure (BELDICEANU, P. 104, ALECSANDRI, T. I 144), pururea adv.
4. [DEX '09] PURUREA adv. v. pururi.
5. [MDA2] porurea av vz pururi
6. [MDA2] puriure[1] av vz pururi
7. [MDA2] purure av, sf vz pururi
8. [MDA2] pururea av vz pururi
9. [MDA2] pururile av vz pururi
10. [MDA2] pururilea av vz pururi
11. [CADE] A-PURUREA (DE-) loc. adv. 👉 PURUREA.
12. [CADE] DE-A-PURUREA 👉 PURUREA.
13. [DLRLC] PURURE adv. v. pururi.
14. [Șăineanu, ed. VI] pururea adv. mereu, pe veci. [Cf. lat. PORRO, apoi, în viitor (cu aceeaș particulă intensivă ca în aiurea)].
15. [Scriban] púrurea, púrurĭ și (Trans.) purúrea adv. (lat. *pororsus orĭ *pororsum, din provorsus, prorsus, de-a dreptu, absolut, ca aĭurea din aliorsum. Cp. cu purced din procedo). Vechĭ. Azĭ solemn. Tot-de-a-una, mereŭ, perpetuŭ: Dunărea curge pururea, acum și pururea și în veciĭ vecilor.
16. [DOOM 3] pururi (rar) / (relig.) pururea adv.
17. [DOOM 2] pururi/pururea adv.
18. [IVO-III] pururi.
19. [DOOM 2] de-a pururi/de-a pururea loc. adv.
20. [DER] pururi, adv. – Totdeauna, veșnic. – Var. d(e-a) pure(a). Origine necunoscută. Lat. porro „înainte”, cu elementul -re obscur, care apare și în aiure(a) sau altminteri (Cipariu, Gram., 127; Meyer 346; Tiktin; Candrea), este dificil fonetic. S-a presupus și originea sl. (Cihac, II, 300); și lat. perpĕtuālis (Koerting 7070), care nu este posibil (Densusianu, Rom., XXXIII, 284); și lat. per hora, prin intermediul alb. përherë (Skok, Arch. Rom., VIII, 157; Capidan, RF, II, 282), care pare insuficient; și lat. *pororsus, în loc de prorsūs (Scriban); și lat. pūrus (Pușcariu 1411, REW 6864).
21. [DRAM] pururea, adv. – Mereu, fără încetare, veșnic. – Cuvânt autohton (Russu 1981, Brâncuși 1983); Cf. lat. purus (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL