1. [DEX '09] PURTĂREȚ, -EAȚĂ, purtăreți, -e, adj. (Despre îmbrăcăminte, încălțăminte) Care ține la purtare, care este pentru fiecare zi; care nu se rupe ușor; durabil, purtabil. ♦ (Înv.; despre cărți) De dimensiuni reduse, ușor de transportat, de purtat cu sine. Vocabular purtăreț. – Purta + suf. -ăreț.
2. [MDA2] purtăreț, ~eață [At: PRAV. GOV. 146v/10 / V: (rar) por~ / Pl: ~i, ~e / E: purta + -ăreț] 1 a (Înv; d. obiecte) Care se poate muta cu ușurință Si: mobil. 2 a (Îs) Dicționar (sau vocabular) ~ Dicționar portativ. 3 a (Med; înv; d. boli) Care este ușor de suportat Si: stenic. 4 sn (Trs) Prăjină cu care se transportă fânul la locul unde se face claia. 5 sm (Îvr; îs) ~ de viață Ființă care trăiește. 6 a (Pop; d. îmbrăcăminte, încălțăminte) Care nu se rupe și nu se murdărește ușor Si: durabil (4), trainic. 7 a (Îvr; d. limbă) Comun (1). 8 a (Îvr; d. oameni) De rând.
3. [Șăineanu, ed. VI] purtăreț a. portativ.
4. [Scriban] purtăréț, -eáță adj. (d. port, a purta). Care rezistă la purtare, care nu se murdărește, nicĭ nu se roade ușor, vorbind de haĭne: haĭne purtărețe.
5. [MDA2] portăreț, ~eață a vz purtăreț
6. [DOOM 3] purtăreț (fam.) adj. m., pl. purtăreți; f. purtăreață, pl. purtărețe
7. [DOOM 2] purtăreț (fam.) adj. m., pl. purtăreți; f. purtăreață, pl. purtărețe
8. [DAR] purtăreț, purtăreață, adj. 1. (pop.; despre îmbrăcăminte și încălțăminte) care ține la purtare, care este pentru fiecare zi; care nu se rupe ușor; durabil, purtabil. 2. (înv.; despre cărți) de dimensiuni reduse, ușor de transportat, de purtat cu sine, portativ. 3. (înv.; despre boli) care e mai puțin grav, mai ușor de suportat. 4. (înv.; despre limbă) comun, popular. 5. (înv.; despre oameni) de rând, obișnuit. 6. (s.n.; reg.) fiecare dintre cele două prăjini pe care se cară fânul la locul unde se face claia (căpița). 7. (s.m.; înv.; în sintagma) purtăreț de viață = ființă, om care trăiește.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL