1. [MDA2] pureci v vz purici
2. [MDA2] purica2 v vz purici
3. [MDA2] purici [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: ~reci (cscj) ~ica, / Pzi: ~icesc / E: purice] 1-2 vtr (Mol; Trs; c. i. șipci, pene de lemn etc.) A (se) fixa cu purici (33). 3 vt (Reg; c. i. bucăți mici de cărămidă sau de piatră) A lipi pe pereții noi ai unei case, pentru a le mări rezistența.
4. [Scriban] puricésc v. tr. Mold. (Șez. 36, 35). Bat pene de lemn de tisă în bîrnele uneĭ case țărăneștĭ (ca să se ție bine lutu de ĭa), ceĭa ce-ĭ dă aspectu unuĭ trup pișcat de puricĭ. (Astăzĭ se întrebuințează p. asta lețurĭ bătute pe părețĭ).
5. [DAR] purici, puricesc, vb. IV (reg.) 1. (despre șipci, cuișoare sau pene de lemn) a bate în pereții sau în bârnele unei case, pentru a fixa tencuiala sau lutul; a fixa cu purici (pietre). 2. (despre bucăți mici de cărămidă sau de piatră) a lipi pe pereții noi ai unei case, pentru a le mări rezistența.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL