1. [DEX '09] PURGAȚIE, purgații, s. f. Faptul de a elimina (în mod regulat) materiile fecale; purgare. ♦ (Înv.) Purgativ. – Din fr. purgation, lat. purgatio.
2. [MDA2] purgație sf [At: VULCAN, T. 547 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: lat purgatio, -onis, fr purgation] 1 (Înv) Purgativ (3). 2 Eliminare (în mod regulat) a materiilor fecale Si: purgare (1). 3 Curățire a intestinelor cu un purgativ (3) Si: purgare (2). 4 (Rel) Curățire de păcate prin ispășire.
3. [DLRLC] PURGAȚIE, purgații, s. f. Purgare.
4. [DN] PURGAȚIE s.f. Curățirea tubului digestiv cu ajutorul unui purgativ sau al unui laxativ; purgare. [Gen. -iei, var. purgațiune s.f. / cf. fr. purgation, lat. purgatio].
5. [MDN '00] PURGAȚIE s. f. purgare (I). (< fr. purgation, lat. purgatio)
6. [MDA2] purgațiune sf vz purgație
7. [DN] PURGAȚIUNE s.f. v. purgație.
8. [Scriban] *purgațiúne f. (lat. purgátio, -ónis). Med. Acțiunea de a purga, curățarea stomahuluĭ. – Și -áție. V. depurațiune.
9. [DOOM 3] purgație (desp. -ți-e) s. f., art. purgația (desp. -ți-a), g.-d. art. purgației; pl. purgații, art. purgațiile (desp. -ți-i-)
10. [DOOM 2] purgație (-ți-e) s. f., art. purgația (-ți-a), g.-d. art. purgației; pl. purgații, art. purgațiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL