1. [MDA2] purecitură sf [At: CHEST. II, 369/260 / Pl: (rar) ~ri / E: pureci + -tură] (Reg; csc) Șipci subțiri care se bat pe pereții caselor de lemn, pentru a fixa tencuiala sau lutul.
2. [DAR] purecitură s.f. (reg.; cu sens colectiv) șipci subțiri care se bat pe pereții caselor de lemn, pentru a fixa tencuiala sau lutul.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL