1. [MDA2] purecare sf vz puricare
2. [DEX '09] PURECA vb. I v. purica.
3. [DEX '09] PURICA, puric, vb. I. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A (se) curăța de purici. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A examina ceva cu atenție, cu de-amănuntul. [Var.: pureca vb. I] – Probabil lat. *pulicare (< pulicem).
4. [DEX '09] PURICARE, puricări, s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a (se) purica și rezultatul ei. – V. purica.
5. [MDA2] pureca v vz purica1
6. [MDA2] purica1 [At: ANON. CAR. / V: ~reca / Pzi: puric / E: ml pulicare] 1-2 vtr (Pfm) A (se) curăța de purici (1). 3 vt (Olt; pan; c. i. omizile; îf pureca) A curăța de pe pomii fructiferi. 4 vt (Fig) A examina atent. 5 vt (Rar; fig) A aduna cu de-amănuntul. 6 vt (Fig; c. i. ființe) A bate tare. 7 vt (Olt; fig; c. i. oameni; îf pureca) A lăsa fără bani, prin mijloace necinstite.
7. [MDA2] puricare sf [At: BARIȚIU, P. A. II, 642 / V: ~rec~ / Pl: ~cări / E: purica1] 1 Curățare de purici (1) Si: puricat (1), puricătură (1). 2 (Fig) Examinare minuțioasă, atentă Si: puricat (2), puricătură (2).
8. [DEX '98] PURICARE, puricări, s. f. Acțiunea de a (se) purica și rezultatul ei. – V. purica.
9. [DLRLC] PURICA, puric, vb. I. Tranz. (Și în forma pureca) 1. A curăța un obiect de purici, scuturîndu-l sau cercetîndu-l cu de-amănuntul; (rar, cu schimbarea complementului) a prinde purici. Un negru purec;... bietul «îns!» la ce să-l purec? EMINESCU, O. I 48. ♦ Fig. A examina ceva cu de-amănuntul, a cerceta minuțios. Le-am cercetat [documentele] și le-am puricat de nenumărate ori. C. PETRESCU, O. P. I 228. Cînd cumpără haine vechi le purică pîn toate-ndoiturile. CARAGIALE, O. I 344. 2. (Familiar) A bate. Nu glumi, ci mi-i purecă cît se poate de bine. RETEGANUL, P. I 8. – Variantă: pureca vb. I.
10. [Șăineanu, ed. VI] purecà v. 1. a căuta purecii; 2. fig. și fam. a căuta cu deamăruntul: de cumperi lucrul, îl pureci și apoi tocmești. [Lat. PULICARE].
11. [Scriban] púric, a -á v. tr. (lat. púlico, -áre, a produce puricĭ; pv. sp. pg. espulgar, fr. épucer). Caut de puricĭ: a purica un cățel. Fig. Caut amănunțit, cercetez minuțios: a purica o carte.
12. [DOOM 3] purica (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. puric, 2 sg. purici, 3 purică; conj. prez. 1 sg. să puric, 3 să purice
13. [DOOM 3] puricare (pop., fam.) s. f., g.-d. art. puricării; pl. puricări
14. [DOOM 2] purica (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 purică
15. [DOOM 2] puricare (pop., fam.) s. f., g.-d. art. puricării; pl. puricări
16. [MDO] purica
17. [Argou] purica, puric I. v. t. 1. a curăța de purici 2. a examina ceva cu atenție II. v. r. a se curăța de purici
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL