1. [Șăineanu, ed. VI] punoiu n. Mold. 1. puroiu; 2. zeama ca o apă ce dau boabele porumbului. [V. puroiu].
2. [DEX '09] PUROI, puroaie, s. n. Materie lichidă vâscoasă, de culoare galbenă-verzuie, formată în răni, în leziuni, în diverse organe etc. din microbi și rămășițe de leucocite; coptură. – Lat. *puronium (< pus, -ris).
3. [MDA2] pânoi sn vz puroi1
4. [MDA2] pâroi sn vz puroi1
5. [MDA2] punoaie sf vz puroi1
6. [MDA2] punoi1 sn vz puroi1
7. [MDA2] puroaie sf vz puroi1
8. [MDA2] puroare sf vz puroi1
9. [MDA2] puroi1 sn [At: (cca 1550) CUV. D. BĂTR. II, 470/4 / V: (îvr) punoaie sf punoi, (înv) ~oaie sf, (reg) pânoi, pâr~, ~oare sf, ~on, purur / Pl: ~oaie, (înv) ~ / E: ml *puronium] 1 Colecție de detritus tisular și de leucocite formate dintr-un focar inflamator de germeni patogeni sau de unii agenți fizici și chimici Si: (pop) coptură (3), materie, (reg) material. 2 (Trs; Mar) Coraslă. 3 (Reg; îf punoi) Zeamă din boabele porumbului necopt. 4 (Reg; d. porumb; îe) A fi în ~ A avea boabele necoapte, tocmai bune de fiert.
10. [MDA2] puron sn vz puroi1
11. [MDA2] purur sn vz puroi1
12. [DLRLC] PUNOI s. n. v. puroi.
13. [DLRLC] PUROI, puroaie, s. n. Materie lichidă vîscoasă, de culoare galbenă-verzuie, care se formează în răni sau în bube din cauza infecției; (regional) coptură. Nu demult a început a-l durea locul operat; s-a făcut puroi înlăuntru. SADOVEANU, M. C. 194. – Variantă:(regional) punoi (CONACHI, P. 281, ȘEZ. IV 125) s. n.
14. [Șăineanu, ed. VI] puroiu n. materie deasă ce se formează în abscese sau răni. [Lat. *PURONIUM (din PUS)].
15. [Scriban] punóĭ, V. puroĭ.
16. [Scriban] puróĭ n., pl. oaĭe (lat. pus, púris, puroĭ, cu sufixu -oĭ). V. supurez). Coptură, o materie albicĭoasă semi-lichidă care se formează în buboaĭe, flegmoane ș. a. – În est punoĭ. Vechĭ și puroaĭe, f., pl. puroĭ.
17. [DOOM 3] puroi s. n., pl. puroaie
18. [DOOM 2] puroi s. n., pl. puroaie
19. [IVO-III] puroiu.
20. [DER] puroi (puroaie), s. n. – Coptură, materie galben-verzuie. – Var. punoi, puroaie. Mr. prońu, proańe. Origine obscură. Pare legat de lat. pūs, pūris, prin intermediul unui der. *pūrōnium (Pușcariu 1410; Candrea-Dens., 1482; Tiktin; Candrea; Rosetti, I, 170). Cuvînt de uz înv. (sec. XVI) și general (ALR, I, 130). În fonetismul lui poate să fi intervenit o contaminare cu familia sl. roi „mulțime de albine, furnicar”, cf. bg. poroi „puhoi”, sb. porojati „roi”, sb. poriti „a tăia, a defrișa”. – Der. puroi, vb. (a supura); puroios, adj. (cu puroi, infectat).
21. [DAR] punoi, punoaie, s.n. (reg.) 1. puroi. 2. zeamă din boabe de porumb.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL