1. [Șăineanu, ed. VI] Pungești pl. 1. târgușor în jud. Vaslui: 4200 loc.; 2. ape minerale lângă târgușorul cu acelaș nume, conținând pucioasă și săruri.
2. [DEX '09] PUNGI, pungesc, vb. IV. Tranz. 1. (În expr.) A-și pungi gura (sau buzele) = a-și strânge și a-și țuguia buzele. 2. (Înv.) A obține de la cineva bani prin mijloace incorecte. – Din pungă.
3. [MDA2] punge vt(a) [At: CLEMENS / V: (reg) pungi / Pzi: pung / E: ml pungere] 1 (Îrg; d. obiecte cu vârf ascutit) A împunge. 2 (Îrg) A înțepa. 3 (Olt; îf pungi) A pungăli (1).
4. [MDA2] pungi1 [At: BĂLCESCU ap. GHICA, A. 614 / Pzi: ~gesc / E: pungă] 1 vt (C. i. gura sau buzele; ccd prn personal; șîe a-și ~ gura sau buzele) A strânge și a țuguia, dând aspectul unei pungi (1) Si: (rar) a pungui (5). 2 vr (Reg) A se chirci. 3-4 vt (Înv) A pungăși (1-2). 5 vr (Mun; Olt) A fi zgârcit. 6 vt (Înv) A obține de la cineva bani prin mijloace incorecte.
5. [MDA2] pungi2 v vz punge
6. [DLRLC] PUNGI, pungesc, vb. IV. Tranz. 1. (Numai în expr.) A-și pungi gura (sau buzele) = a da gurii forma unei pungi, strîngînd sau încrețind buzele; a face gura pungă. V. pungă. Clătină capul încăpățînat și, pungindu-și buzele, împinse luntrea la debarcader. GALAN, B. I 46. Se poate... își pungi gura fetica. SADOVEANU, M. C. 153. 2. (Învechit) A stoarce cuiva bani prin mijloace necorecte, prin abuz de putere, înșelătorie, escrocherie etc.; a pungăși. Astăzi... s-a dres treaba cu poliția. Toată pricina era să mă pungească. BĂLCESCU, la GHICA, A. 614. [Jucătorii] se uscau de dor să-l pungească ca mai nainte. NEGRUZZI, S. I 85. A hotărît să-și răzbune cum se cade, pungind pre cei mai mari boieri. id. ib. 87.
7. [Șăineanu, ed. VI] pungì v. a pungăși la joc: pungind pe cei mai mari boieri NEGR.
8. [Scriban] pungésc v. tr. (d. pungă). Nord. Pungășesc. Sud. Strîng gura saŭ pelea, o fac pungă: gura se pungește de fructe acre, pĭelea se pungește după arsură.
9. [DOOM 3] pungi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pungesc, 3 sg. pungește, imperf. 1 pungeam; conj. prez. 1 sg. să pungesc, 3 să pungească
10. [DOOM 2] pungi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pungesc, imperf. 3 sg. pungea; conj. prez. 3 să pungească
11. [DE] PUNGEȘTI, com. în jud. Vaslui, situată în zona de contact a Colinelor Tutovei cu Pod. Central Moldovenesc, la confl. râului Gârceneanca cu Racova; 3.502 loc. (2003). Tricotaje și confecții. Izvoare cu ape minerale sulfuroase, iodurate folosite pe plan local. Satul P. este atestat documentar în 1558. În satul Armășoaia, menționat documentar în 1437, se află biserica de lemn Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul (1798, restaurată în 1910-1911), iar în satul Toporăști, biserica de vălătuci Sfinții Voievozi (1834); biserica de zid Sf. Nicolae (1830), în satul Cursești-Deal.
12. [DAR] punge, pung, vb. III (înv. și reg.) 1.. a împunge, a înțepa. 2. (în forma: pungi) a coase prost, de mântuială.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL