Acasã » Definitii » Definiție și ce înseamnă punctuare

Definiție și ce înseamnă punctuare

1. [MDA2] punctuare sf [At: CARAGIALE, O. IV, 284 / P: ~tu-a~ / Pl: ~uări / E: punctua] (Rar) 1-3 Punctuație (1-3).

2. [DLRLC] PUNCTUARE s. f. (Învechit) Punctuație. Să-ți impute că nu știi gramatica, ortografia, punctuarea? CARAGIALE, O. III 214.

3. [DLRM] PUNCTUARE s. f. (Înv.) Punctuație. – Din punctare (după punctuație).

4. [DAR] punctuare, punctuări, s.f. (înv.) punctuație.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] stereoautograf sn [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~e / E: ns […]

1. [MDA2] stereoautografie sf [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~ii / E: fr […]

1. [DEX '09] STEREOBAT, stereobate, s. n. Masiv de zidărie, de obicei reprofilat sau în […]

1. [MDA2] stereocameră sf [At: LTR2 / Pl: ~re / E: stereo2- + cameră] Cameră […]

1. [MDN '00] STEREOCARDIOGRAFIE s. f. vectocardiografie tridimensională. (< fr. stéréocardiographie) 2. [DETS] STEREO- „solid, […]

[MDN '00] STEREOCARDIOGRAMĂ s. f. imagine prin stereocardiografie. (< fr. stéréocardiogramme) Sursă: DEX online sub […]

1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAF, stereocartografe, s. n. Aparat folosit pentru obținerea automată a planului topografic […]

1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAFIE s. f. Procedeu de întocmire a hărților cu ajutorul stereogramelor. [Pr.: […]