1. [DEX '09] PUNCTIȘOR, punctișoare, s. n. Diminutiv al lui punct; punctuleț. – Punct + suf. -ișor.
2. [MDA2] punctișor sn [At: POPA, V. 34 / Pl: ~oare / E: punct + -ișor] 1-4 (Șhp) Punct (42, 56) (mic) Si: punctuleț (1-4), (rar) punctuliță (1-4).
3. [DLRLC] PUNCTIȘOR, punctișoare, s. n. Diminutiv al lui punct. S-a făcut de două ori mai mică, ghemuită acolo, pe pervazul ferestrei, ca un punctișor alb, și a așteptat. POPA, V. 34.
4. [Scriban] punctișór n., pl. oare (dim. d. punct). Punct mic.
5. [DOOM 3] punctișor (desp. punc-ti-) s. n., pl. punctișoare
6. [DOOM 2] punctișor (punc-ti-) s. n., pl. punctișoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL