1. [MDA2] pumni vt [At: LB / Pzi: ~nesc / E: pumn] (Pop; c. i. oameni) A lovi cu pumnii (1) Si: (reg) pumnări, (pop) pumnui.
2. [DLRLC] PUMNI, pumnesc, vb. IV. Tranz. A bate cu pumnii. Se încovoiase tare din grumazi și, cînd îl înjurau și-l pumneau ceilalți doi, prin ochii lui părea că trece o undă slabă de lumină, o rugă tristă. SADOVEANU, O. III 568. Deodată zării printre dînșii pe Mihăiță, cel care mă pumnise în grădina noastră. GANE, N. III 64. ◊ Refl. reciproc. Începură deci a se pumni. ISPIRESCU, U. 58. Se înșfăcau de păr, se zgîlțiiau și se pumneau de te îngrozeai. CONTEMPORANUL, IV 503.
3. [DLRM] PUMNI, pumnesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) bate cu pumnii. – Din pumn.
4. [Scriban] pumnésc și -uĭésc v. tr. (d. pumn). Fam. Bat cu pumniĭ. V. refl. Copiiĭ s’aŭ pumnit. V. boxez, buchisesc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL