1. [MDA2] pumnar [At: LB / V: (reg) pom~, puvnar[1], (înv) pumer / Pl: (1) ~e, (reg) ~uri, (2) ~i / E: pumn + -ar cf pumnal] 1 sn (Înv) Pumnal (1). 2 sm (Reg) Pumnaș (1).
2. [DLRLC] PUMNAR s. n. v. pumnal.
3. [DN] PUMNAR s.n. v. pumnal.
4. [DEX '09] PUMNAL, pumnale, s. n. Armă albă cu lamă scurtă, cu două tăișuri și cu vârful ascuțit; stilet, jungher. – Pumn + suf. -al (după it. pugnale).
5. [MDA2] pomnar sn vz pumnar
6. [MDA2] pumer sn vz pumnar
7. [MDA2] pumnal sn [At: ASACHI, S. L. I, 207 / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: pumn + -al cdp it pugnale] 1 Armă albă cu lamă scurtă, cu două tăișuri și cu vârful ascuțit Si: jungher, (înv) pumnar (1), stilet. 2 Lovitură dată cuiva cu un pumnal (1).
8. [MDA2] puvnari sn vz pumnar
9. [DEX '98] PUMNAL, pumnale, s. n. Armă cu lamă scurtă, cu două tăișuri și cu vârful ascuțit; stilet, jungher. – Pumn + suf. -al (după it. pugnale).
10. [DLRLC] PUMNAL, pumnale, s. n. Armă cu lamă scurtă, ascuțită la vîrf și tăioasă pe ambele margini; jungher. Puse mîna pe pumnalul care-i atîrna la coapsa dreaptă, SADOVEANU, O. VII 15. ◊ Fig. Și păstrăvi din cotloane de prund, Pumnale de argint, – se-nfig în apă. CAZIMIR, L. U. 27. – Variantă: (învechit) pumnar (ALECSANDRI, T. I 423) s. n.
11. [DN] PUMNAL s.n. Armă cu o lamă scurtă, ascuțită și tăioasă ca de cuțit. [Var. pumnar s.n. / < pumn, după it. pugnale, fr. poignard].
12. [MDN '00] PUMNAL s. n. armă cu o lamă scurtă, ascuțită și tăioasă. (după it. pugnale)
13. [Șăineanu, ed. VI] pumnal n. armă scurtă, ascuțită și tăioasă, compusă dintr’o lamă și un mâner. [Modelat după it. PUGNALE].
14. [Scriban] *pumnál n., pl. e (it. pugnale, după rom. pumn). Junghĭ, cuțit de împuns p. a ucide oamenĭ saŭ feare.
15. [DOOM 3] pumnal s. n., pl. pumnale
16. [DOOM 2] pumnal s. n., pl. pumnale
17. [MDO] pumnal, pl. pumnale
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL