1. [DEX '09] PUMNAL, pumnale, s. n. Armă albă cu lamă scurtă, cu două tăișuri și cu vârful ascuțit; stilet, jungher. – Pumn + suf. -al (după it. pugnale).
2. [MDA2] pumnal sn [At: ASACHI, S. L. I, 207 / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: pumn + -al cdp it pugnale] 1 Armă albă cu lamă scurtă, cu două tăișuri și cu vârful ascuțit Si: jungher, (înv) pumnar (1), stilet. 2 Lovitură dată cuiva cu un pumnal (1).
3. [DEX '98] PUMNAL, pumnale, s. n. Armă cu lamă scurtă, cu două tăișuri și cu vârful ascuțit; stilet, jungher. – Pumn + suf. -al (după it. pugnale).
4. [DLRLC] PUMNAL, pumnale, s. n. Armă cu lamă scurtă, ascuțită la vîrf și tăioasă pe ambele margini; jungher. Puse mîna pe pumnalul care-i atîrna la coapsa dreaptă, SADOVEANU, O. VII 15. ◊ Fig. Și păstrăvi din cotloane de prund, Pumnale de argint, – se-nfig în apă. CAZIMIR, L. U. 27. – Variantă: (învechit) pumnar (ALECSANDRI, T. I 423) s. n.
5. [DN] PUMNAL s.n. Armă cu o lamă scurtă, ascuțită și tăioasă ca de cuțit. [Var. pumnar s.n. / < pumn, după it. pugnale, fr. poignard].
6. [MDN '00] PUMNAL s. n. armă cu o lamă scurtă, ascuțită și tăioasă. (după it. pugnale)
7. [Șăineanu, ed. VI] pumnal n. armă scurtă, ascuțită și tăioasă, compusă dintr’o lamă și un mâner. [Modelat după it. PUGNALE].
8. [Scriban] *pumnál n., pl. e (it. pugnale, după rom. pumn). Junghĭ, cuțit de împuns p. a ucide oamenĭ saŭ feare.
9. [DLRLC] PUMNAR s. n. v. pumnal.
10. [DN] PUMNAR s.n. v. pumnal.
11. [DOOM 3] pumnal s. n., pl. pumnale
12. [DOOM 2] pumnal s. n., pl. pumnale
13. [MDO] pumnal, pl. pumnale
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL