1. [DEX '09] PUIȘOR2, puișori, s. m. (Reg.) Veche monedă austriacă de argint, care a circulat și în Țările Române; pui2. [Pr.: pu-i-] – Pui2 + suf. -ișor.
2. [DEX '09] PUIȘOR1, (1) puișori, s. m., (2, 3) puișoare, s. n. 1. S. m. Diminutiv al lui pui1; puiuleț, puiuț. 2. S. n. (Reg.) Doniță mică. 3. S. n. Pernă mică, care se așază sub cap (peste o pernă mare); puiuț. [Pr.: pu-i-] – Pui1 + suf. -ișor.
3. [MDA2] puișor, ~oară [At: MOXA, 386/36 / P: pu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: pui1 + -ișor] 1-22 sm (Șhp) Pui1 (1,11,14, 20, 22, 29-30, 43,45, 53, 65) (mic) Si: (reg) puiluț (1-22), (pop) puiuleț (1-32), (Mar) puiț (1-22), (pop) puiuc (1-22), (reg) puiuluc (1-22), puiuluț (1-22), puiuț (1-22). 23 sm (Rar; îe) A fi ~ cu caș la gură A fi copil, încă nematurizat. 24 sm (Pex; îae) A fi lipsit total de experiență. 25 sm (Reg; șip; îcs) De-a ~ii, de-a ~u (De-a) puia-gaia cf pui1 (8). 26 sm Veche monedă austriacă de argint care a circulat și în țările române. 27 sn Pernă mică, pusă direct sub cap, peste o pernă mare Si: perniță (1), pernuță (1). 28 sn (Mun) Doniță mică. 29 sm (Mol) Mușchi fraged de porc. 30 sm (Pgn) Carne fragedă. 31 smp (Reg) Bucăți de lemn, lungi de circa un metru, care se pun pe acoperișul caselor fără streașină, pentru a feri pereții de ploaie. 32 i (Reg; rep) Cuvânt cu care se strigă puii1 (11), găinile și alte păsări de curte.
4. [DEX '98] PUIȘOR2, puișori, s. m. (Reg.) Veche monedă austriacă de argint, care a circulat și în țările române; pui2. [Pr.: pu-i-] – Pui2 + suf. -ișor.
5. [DLRLC] PUIȘOR, puișori, s. m., și (II, III) puișoare, s. n. I. Diminutiv al lui pui2. 1. v. pui2 Zece puișori de găină piuind somnoroși sub tuleiele lor umede. VLAHUȚĂ, O. AL. II 60. Puișor de la pădure, Du-te la mîndra de-i spune Să nu se gate-așa bine, Că, zău, capu mi l-o pune. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 13. 2. v. pui3 (2). (Afectiv) Ține icea, puișorul mamei, ața aceasta, ISPIRESCU, L. 54. lpate se și prinde în joc lîngă un puișor ele fată căreia îi jucau ochii în cap ca la o șerpoaică. CREANGĂ, P. 167. Dragii mei, ostașii mei, Puișori viteji de zmei. ALECSANDRI, P. P. 21. II. (Munt.) Doniță mică. Puișoarele noi cu miros de brad... sînt rînduite cu îngrijire. DELAVRANCEA, S. 222. III. Pernă mică de așezat sub cap, peste o pernă mai mare. IV. (Mold.) Monedă veche, valorînd 15 parale. – Variantă: puiușor (ALECSANDRI, P. F. 331) s. m.
6. [DLRLC] PUIUȘOR s. m. v. puișor.
7. [Șăineanu, ed. VI] puișor m. 1. puiu mic; 2. flori cusute pe cămășile țărănești: puișori aleși de diferite colori; 3. od. Mold. monedă de 15 parale.
8. [Scriban] puișór m. (dim. d. puĭ). Cuvînt de dezmerdare adresat unuĭ copil: stăĭ, puișorule! O veche monetă care valora 15 parale și care se numea și firfiric. Pl. Înfloriturĭ cusute la cămășile țărăneștĭ. S. n., pl. oare. Pernă mică (30-40 c.m.).
9. [DOOM 3] puișor2 (pui mic; monedă) (desp. pu-i-) s. m., pl. puișori
10. [DOOM 2] puișor1 (pui mic, monedă) (pu-i-) s. m., pl. puișori
11. [DER] puișor (puișori), s. m. – Monedă austriacă de cupru. Din pui, cuvînt puțin folosit cu acest sens, și acesta din sb. pulja (Candrea); tc. < pul, cf. bg., rus. pul. Mai ales în Trans.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL