1. [DEX '09] PUIANDRU, puiendri, s. m. Augmentativ al lui pui1. [Pr.: pu-ian-. – Pl. și: puiandri] – Pui1 + suf. -andru.
2. [MDA2] puiandru, ~ră [At: DELAVRANCEA, S. 166 / P: pu-ian~ / Pl: ~ri, ~re, (pop) ~iendri, ~iendre / E: pui1 + -andru] 1-14 sm (Pop; șdp) Pui1 (1,11,14,20,22,29-30) (mare) Si: (reg) puian (1-14), puigan (1-14), puioc (1-14).
3. [DLRLC] PUIANDRU, puiendri și puiandri, s. m. 1. Pui mai măricel de pasăre sau de animal. Griva dă ocol și ne pomenim că se întoarce pe furiș, cu puiendrii morți în gură. STANCU, D. 15. Tata nu uita să le reteze aripile, pentru ca puiandrii să aibă timp să se deprindă cu locul de naștere. PAS, Z. I 130. 2. (Regional) Pom tînăr, copăcel abia răsărit din pămînt.
4. [Scriban] puĭándru, -dră s., pl. ĭendri, ĭendre, ca măcălendri. Puĭ maĭ mare.
5. [DOOM 3] puiandru s. m., art. puiandrul; pl. puiendri, art. puiendrii
6. [DOOM 2] puiandru s. m., art. puiandrul; pl. puiendri, art. puiendrii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL