1. [MDA2] pohoială sf [At: DOSOFTEI, V. S. 115r/32 / V: (pop) pohăi~, pohlea, poivea~, povăi~, povâi~, povoi~, puhăi~, puhoală, puh~, puhui~, vopăi~ / P: ~ho-ia~ / Pl: ~iele / E: nct] 1 (Mpp; mpl) Cataractă. 2 (Mpp; mpl) Leucom. 3 (Mpp; mpl; îf povoială) Epiforă. 4 (Mpp; mpl) Urdoare. 5 (Mpp; mpl) Conjunctivită granuloasă. 6 (Pop; îe) A avea (sau a i se pune cuiva) ~iele (ori ~ielele) pe ochi Se spune despre cei lipsiți de spirit de observație, de perspicacitate. 7 (Pop; îe) A-i lua (cuiva) ~ielele de pe ochi A face pe cineva să înțeleagă sau să vadă un lucru Si: a lămuri. 8 (Îrg) Membrană care învelește diferite organe interne ale corpului, în special stomacul și intestinele Si: prapur. 9 (Trs; Olt; Mun) Parte de jos a burții animalelor, deasupra coapselor. 10 (Atm; reg; spc) Vintre. 11 (Olt; Trs) Parte a corpului animalelor situată între ultima coastă și osul șoldului, formând o adâncitură. 12 (Atm; reg; îf povăială) Șiră a spinării. 13 (Reg; lpl; îf povâieli) Margini ale blănii de miel care nu sunt acoperite cu lână și care, din această cauză, nu se pot folosi la confecționarea căciulilor și a pieptarelor.
2. [Scriban] pohoĭálă, V. povoĭală.
3. [MDA2] pohăială sf vz pohoială
4. [MDA2] pohlea[1] sf vz pohoială
5. [MDA2] poiveală sf vz pohoială
6. [MDA2] povăială sf vz pohoială
7. [MDA2] povâială sf vz pohoială
8. [MDA2] povoială sf vz pohoială
9. [MDA2] puhăială2 sf vz pohoială[1]
10. [MDA2] puhoală sf vz pohoială[1]
11. [MDA2] puhoială sf vz pohoială
12. [MDA2] puhuială sf vz pohoială[1]
13. [MDA2] vopăială sf vz pohoială
14. [Șăineanu, ed. VI] pohoeală1 f. boala calului când nu vede, ochii fiindu-i curați. [Lit. scursoare: v. puhoiu].[1]
15. [Șăineanu, ed. VI] puhăeală f. V. pohoeală.
16. [Scriban] povăĭálă, V. povoĭală.
17. [Scriban] povoĭálă și -ăĭálă f., pl. ĭelĭ (vsl. rus. povóĭ, gĭulgĭ, adică „perdea peste ochĭ”). Slăbirea vederiĭ ca cum s’ar fi pus o perdea peste ochĭ fără ca ochiĭ să fie turburĭ. – În est poh- și puh-, în vest și împov-.
18. [DAR] pohoială, s.f. (înv. și reg.) 1. boală de ochi la cai, datorită căreia aceștia nu mai văd drumul (cataractă, leucom, epitoră, urdoare). 2. membrană care învelește diferite organe interne ale corpului, în special stomacul și intestinele; prapur. 3. partea de jos a burții animalelor; vintre. 4. parte a corpului animalelor situată între ultima coastă și osul șoldului, formând o adâncitură; deșert, flămânzare. 5. (în forma: povăială) șira spinării, spatele. 6. (la pl.; în forma: povâieli) marginile blănii de miel care nu sunt acoperite de lână și care din această cauză nu se pot folosi la căciuli și pieptare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL