1. [DEX '09] PUHOI2, pers. 3 puhoiește, vb. IV. Intranz. (Despre ape curgătoare sau de ploaie) A curge în cantitate mare, cu repeziciune și forță; a se revărsa cu putere, a inunda. ♦ Fig. (Rar; despre oameni) A năvăli, a invada. – Din puhoi1.
2. [MDA2] puhoi2 [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 369 / V: (reg) poh~, ~hăi, (cscj) ~ia, (înv) puvoi / Pzi: ~ește / E: puhoi1] 1 vi (D. ape curgătoare) A curge în cantitate mare, năvalnic. 2 vi (Pex) A inunda cu forță, luând totul în cale Si: a se revărsa. 3 vt(a) (Rar; d. oameni) A invada. 4 vi (Reg; d. pământ) A se prăvăli (1).
3. [DLRLC] PUHOI2, puhoiesc, vb. IV. Intranz. (Rar; despre ape curgătoare) A curge în cantitate mare, năvalnic, ca un puhoi; a se revărsa, a inunda. Pîrîul din zăvoiul cu plopi și cu sălcii... a puhoit peste țărmuri, s-a revărsat în cartierele calice, a măturat cîteva coșare, bojdeuci, pătule și garduri. C. PETRESCU, O. P. II 157. ◊ Fig. Au puhoit oameni streini și s-a lățit mare zvon și mare frămîntare și mare uimire. C. PETRESCU, R. DR. 238.
4. [MDA2] pohoi2 v vz puhoi2
5. [MDA2] puhăi6 v vz puhoi2
6. [MDA2] puhoia v vz puhoi2
7. [MDA2] puvoi2 v vz puhoi2[1]
8. [DOOM 3] puhoi1 (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. puhoiește, 3 pl. puhoiesc, imperf. 3 sg. puhoia; conj. prez. 3 să puhoiască
9. [DOOM 2] puhoi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. puhoiește, imperf. 3 sg. puhoia; conj. prez. 3 să puhoiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL