1. [DEX '09] PUFULIȚĂ, pufulițe, s. f. Gen de plante erbacee cu tulpina cilindrică acoperită cu peri lungi, cu flori roșii-purpurii, roz sau albicioase (Epilobium); plantă din acest gen. – Puf2 + suf. -uliță.
2. [MDA2] pufuliță sf [At: GRECESCU, FL. 224 / Pl: ~țe / E: puf2 + -uliță] (Bot) 1 Plantă erbacee cu tulpina cilindrică, ramificată, acoperită cu peri lungi, cu flori roșii-pur- purii, care crește prin locuri mlăștinoase Si: (reg) limbrișor, pufăriță, răscoage, zburătoare (Epilobium hirsutum). 2 (Reg) Planta Epilobium montanum. 3 (Reg) Zburătoare (Chamaenerion angustifolium).
3. [DOOM 3] pufuliță s. f., g.-d. art. pufuliței; pl. pufulițe
4. [DOOM 2] pufuliță s. f., g.-d. art. pufuliței; pl. pufulițe
5. [DE] PUFULÍȚĂ (< puf) s. f. Denumire dată plantelor erbacee din genul Epilobium din familia onagracee, cu frunze opuse, mai rar verticilate și cu flori roșii-roz, rar albicioase, răspândite în regiunile temperate.
6. [DFL] EPILOBIUM L., PUFULIȚĂ, fam. Onagraceae. Gen originar de pe tot globul, în afară de regiunile tropicale, cca 190 specii, erbacee sau semiarbuști, erecte sau tîrîtoare. Frunze alterne sau opuse, dentate sau nedentate. Flori radiat-simetrice, roșii-purpurii, albe, rareori galbene, caliciu cu 4 segmenți, 8 stamine biseriate, dintre care 4 mai scurte. Ovar cu 4 loji, receptaculul depășește înălțimea ovarului. Fruct, capsulă prelungită cu 4 muchii, sămînță prevăzută cu peri mătăsoși (smoc).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL