1. [DEX '09] PUFNITURĂ, pufnituri, s. f. Faptul de a pufni; aer expirat cu putere și zgomot pe nări; pufnet. ♦ Zgomot specific produs de cel care pufnește. – Pufni + suf. -tură.
2. [MDA2] pufnitură sf [At: MIRONESCU, S. A. 137 / Pl: ~ri / E: pufni + -tură] (Rar) 1-3 Pufnire (1, 5-6).
3. [DLRLC] PUFNITURĂ, pufnituri, s. f. Faptul de a pufni; (concretizat) aer suflat cu zgomot pe nări. Trase [caii] de urechi, pînă ce fiecare din ei răspunse prin cîte o pufnitură pe nări. MIRONESCU, S. A. 137.
4. [Scriban] pufnitúră f., pl. ĭ. Rezultatu pufniriĭ (de cĭudă, de fudulie).
5. [DOOM 3] pufnitură s. f., g.-d. art. pufniturii; pl. pufnituri
6. [DOOM 2] pufnitură s. f., g.-d. art. pufniturii; pl. pufnituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL