1. [DEX '09] PUFĂIALĂ, pufăieli, s. f. Pufăit; (concr.) fumul scos pe gură de un fumător. [Pr.: -fă-ia-] – Pufăi + suf. -eală.
2. [MDA2] pufăială sf [At: SADOVEANU, O. II, 48 / P: ~fă-ia~ / V: (reg) păhă~ / Pl: ~ieli / E: pufăi + -eală] 1-4 Pufăire (1, 3, 5-6). 5 (Spc) Pufnire (1). 6 Fumegare (1). 7 (Ccr) Fum scos de o persoană care fumează. 8 (Mol; îf păhăială) Ceață (3).
3. [DLRLC] PUFĂIALĂ, pufăieli, s. f. Faptul de a pufăi, pufăit; (concretizat) fumul scos de cel care fumează. Nouri ușurei, ca pufăieli de lulele, se ridicau deasupra ogoarelor verzi. SADOVEANU, O. VI 48.
4. [MDA2] păhăială sf vz pufăială
5. [DOOM 3] pufăială s. f., g.-d. art. pufăielii; pl. pufăieli
6. [DOOM 2] pufăială s. f., g.-d. art. pufăielii; pl. pufăieli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL