1. [DEX '09] PUDRUIT, -Ă, pudruiți, -te, adj. (Înv.) Pudrat. – V. pudrui.
2. [MDA2] pudruit, ~ă a [At: GTN (a. 1836), 1071/15 / Pl: ~iți, ~e / E: pudrui] (Asr) Pudrat (1).
3. [DLRLC] PUDRUIT, -Ă, pudruiți, -te, adj. (Învechit) Pudrat. Subt bărbia cu îndoituri proaspăt rase și pudruite, țipa, de-ți amețea privirea, fiongul imens al unei legători roșii. HOGAȘ, M. N. 32. ♦ Fig. Acoperit cu un strat de praf (alb); prăfuit (cu făină). Leana lui Arghir, cu genele albe și părul pudruit, umbla forfota printre oameni. ANGHEL-IOSIF, C. L. 24.
4. [Șăineanu, ed. VI] pudruit a. acoperit, presărat: grădină pudruită de o pulbere argintie AL.
5. [DEX '09] PUDRUI, pudruiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) pudra (1). – Pudră + suf. -ui.
6. [MDA2] pudrui vtr [At: DACIA LIT. 140/8 / Pzi: ~esc / E: pudră + -ui] (Înv) 1-2 A (se) pudra (1-2).
7. [DLRLC] PUDRUI, pudruiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A pudra (1). Imaginea lui Porojan... pudruită cu făină și umilită de această albeață nefirească. GHICA, S. 75. ◊ Fig. În lunca pudruită cu mănunt mărgăritar, Saltă-o veveriță mică pe o creangă de stejar. ALECSANDRI, O. 169.
8. [DOOM 3] pudrui (a ~) (înv.) (desp. pu-dru-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pudruiesc, 3 sg. pudruiește, imperf. 1 pudruiam; conj. prez. 1 sg. să pudruiesc, 3 să pudruiască
9. [DOOM 2] pudrui (a ~) (înv.) (pu-dru-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pudruiesc, imperf. 3 sg. pudruia; conj. prez. 3 să pudruiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL