1. [DEX '09] PUDRA, pudrez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) da cu pudră (pe față), a (se) farda cu pudră; a (se) pudrui. 2. Tranz. A acoperi cu un strat subțire de pulbere (de făină, de zahăr etc.). – Din pudră. Cf. fr. poudrer.
2. [MDA2] pudra [At: POLIZU / V: (reg) pudura, (cscj) pudări, puderi / Pzi: ~rez / E: fr poudrer] 1-2 vtr A(-și) da cu pudră (1) Si: (înv) a (se) pudrui (1-2). 3 vt A acoperi cu un strat subțire de zahăr etc.
3. [DLRLC] PUDRA, pudrez, vb. I. Tranz. 1. A da cu pudră (mai ales pe față). Doamna își pudră nasul, își roși buzele. C. PETRESCU, Î. II 245. ◊ Refl. Doamna se pudrează. ♦ Fig. A acoperi ceva cu un praf fin, asemănător cu pudra. Se aud chiotele celor care vin să macine, în timp ce dinăuntru, bărbați și femei ies: rîzînd, cu hainele și obrazurile albe, pudrați de moară. BOGZA, C. O. 148. Bruma pudra flori ofilite. C. PETRESCU, S.241. Din căsuța lui de humă A ieșit un greieruș, Negru, mic, muiat în tuș Și pe-aripi pudrat cu brumă. TOPÎRCEANU, B. 54. 2. A presăra, a împrăștia un praf (natural sau industrial) pe o suprafață, pentru a forma un strat protector sau cu anumite proprietăți tehnologice. A pudra forme de turnătorie.
4. [DN] PUDRA vb. I. 1. tr., refl. A (se) da cu pudră. 2. tr. A presăra praf pe o suprafață oarecare. [< fr. poudrer].
5. [MDN '00] PUDRA vb. I. tr., refl. a(-și) da cu pudră. II. tr. a acoperi cu un strat de zahăr pudră. ◊ a presăra un medicament sub formă de praf pe suprafața pielii. (< fr. poudrer)
6. [Șăineanu, ed. VI] pudrà v. a da cu pudră.
7. [DEX '09] PUDRĂ, pudre, s. f. Material solid prefăcut în pulbere. ♦ Spec. Pulbere fină rezultată din mărunțirea unor corpuri solide de amidon sau orez (parfumată și uneori colorată), care se întrebuințează ca fard. ♦ Spec. Pulbere fină dintr-o substanță medicamentoasă, folosită mai ales pentru acoperirea, protejarea sau tratarea pielii. – Din fr. poudre.
8. [MDA2] prudă sf vz pudră
9. [MDA2] pudăr sn vz pudră
10. [MDA2] pudără sf vz pudră
11. [MDA2] pudări v vz pudra
12. [MDA2] puder sn vz pudră
13. [MDA2] puderi v vz pudra
14. [MDA2] pudră sf [At: NEGRUZZI, S. II, 179 / V: (reg) pudăr sn, pudără, puder sn, pudură, puldăr sn, prudă / Pl: ~re / E: fr poudre] 1 Pulbere fină, parfumată și colorată, care se folosește ca fard. 2 (Pgn) Material solid prefăcut în pulbere. 3 (Spc) Pulbere fină dintr-o substanță medicamentoasă, folosită pentru acoperirea, protejarea sau tratarea pielii și în terapeutica unor boli.
15. [MDA2] pudura v vz pudra
16. [MDA2] pudură sf vz pudră
17. [MDA2] puldăr sn vz pudră
18. [DLRLC] PUDRĂ, (rar) pudre, s. f. Praf foarte fin, colorat în nuanțe pale, de obicei parfumat, întrebuințat ca fard. Să nu le prindă însă [pe fete] cu pudră și foiță roșie pentru buze. PAS, Z. I 220. Își îngrijește multă vreme, lîngă pudre și cosmeticuri, părul și fața. SADOVEANU, O. V 334. Pe obrazul oval, neatins de pudră, cu roșul natural al pomeților și al buzelor, mîhnirea pusese o umbră. C. PETRESCU, A. 453. Zahăr-pudră = zahăr foarte mărunt, foarte fin. ♦ Substanță medicamentoasă sub formă de pulbere foarte fină, folosită în terapeutică sau pentru protecția pielii la copiii sugaci. Pudră de talc. Pudră de bismut.
19. [DN] PUDRĂ s.f. Pulbere, praf foarte fin cu bază de amidon (parfumat), folosit ca fard; pulbere fină folosită contra iritațiilor pielii. ♦ Pulbere foarte fină (mai ales de zahăr). [< poudre].
20. [MDN '00] PUDRĂ s. f. 1. pulbere fină (parfumată), pe bază de amidon, folosită ca fard. 2. pulbere fină dintr-o substanță medicamentoasă, folosită contra iritațiilor pielii. 3. material solid transformat în pulbere. (< fr. poudre)
21. [Șăineanu, ed. VI] pudră f. praf de orez (= fr. poudre).
22. [Scriban] *púdră f., pl. e (fr. poudre, vfr. pouldre. V. pulbere). Praf foarte mărunt de orez, cu care se sulemenesc femeile.
23. [Scriban] *pudréz v. tr. (fr. poudrer). Acoper cu pudră: femeĭa frumoasă n’are nevoĭe să se pudreze.
24. [DOOM 3] pudra (a ~) (desp. pu-dra) vb., ind. prez. 1 sg. pudrez, 3 pudrează; conj. prez. 1 sg. să pudrez, 3 să pudreze
25. [DOOM 2] pudra (a ~) (pu-dra) vb., ind. prez. 3 pudrează
26. [DOOM 3] pudră (desp. pu-dră) s. f., g.-d. art. pudrei; (sorturi) pl. pudre
27. [DOOM 2] pudră (pu-dră) s. f., g.-d. art. pudrei; (sorturi) pl. pudre
28. [Argou] pudră de mătase expr. (tox.) cocaină.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL