1. [DEX '09] PRUNDULEȚ, prundulețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui prund; prundișor, prunduiaș, prundurel, prunduț. – Prund + suf. -uleț.
2. [MDA2] prunduleț sn [At: JAHRESBER. VIII, 196 / Pl: ~e / E: prund + -uleț] 1-8 (Șhp) Prund (1-4) (fin, mărunt) Si: prundișor (1-8), (reg) prunduiaș (1-8), prunduț (1-8), prunduțel (1-8). 9-10 (Reg) Prund (5) cu adâncime mică.
3. [DEX '98] PRUNDULEȚ, prundulețe, s. n. Diminutiv al lui prund; prundișor, prunduiaș, prundurel, prunduț. – Prund + suf. -uleț.
4. [DLRLC] PRUNDULEȚ, prundulețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui prund. Colea jos în prunduleț, A crescut un nuculeț. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 182.
5. [DOOM 3] prunduleț (rar) s. n., pl. prundulețe
6. [DOOM 2] prunduleț (rar) s. n., pl. prundulețe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL