1. [DEX '09] PRUNCI, pruncesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A copilări. – Din prunc.
2. [MDA2] prunci vi [At: DRLU / Pzi: ~ncesc / E: prunc] (Rar) A copilări (1).
3. [DLRLC] PRUNCI, pruncesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A-și petrece timpul copilăriei; a copilări. Bujor nu era nici slugă, nici om nou în casa lui. Aici a pruncit el. SLAVICI, N. I 48.
4. [DEX '09] PRUNC, prunci, s. m. 1. (Înv. și pop.) Copil (indiferent de vârstă sau sex); (sens curent) copil în primele luni de viață. 2. (Înv. și reg.) Copil în raport cu părinții săi; fiu. – Et. nec.
5. [MDA2] prunc [At: PSALT. HUR. 52v/11 / Pl: ~nci / E: cf lat puerunculus] 1 sm (Îvp) Copil de orice vârstă și indiferent de sex Si: (îvp) plod. 2 sm Sugar. 3 sm (Îrg) Copil de sex bărbătesc considerat în raport cu părinții săi. 4 sm (Pgn) Fiu (1). 5 sm (Reg) Băiat (1). 6-7 sm, a (Trs; Mar; îs ~ tânăr sau om ~) (Băiat) de însurat.
6. [CADE] PĂCATELE PĂRINȚILOR, PEDEAPSA PRUNCILOR = Cei mari greșesc, cei mici pătimesc.
7. [DLRLC] PRUNC, prunci, s. m. Copil sugaci; (regional) orice copil, țînc. S-au făcut mai mari! se gîndea moș Niculaie, oftînd că pruncii trebuie să crească și bătrînii să dispară. ARGHEZI, P. T. 117. Femei cu pruncii în brațe aleargă, țipînd, de-a lungul șanțului prefăcut în gîrlă. VLAHUȚĂ, O. AL. I 131. Întinde mîna ta cea dreaptă peste mijlocul mieu, ca să plesnească cercul ist afurisit și să se nască pruncul tău. CREANGĂ, P. 98. Eu sînt prunc de nouă ai (= ani), Tu măsele-n gură n-ai. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 449.
8. [Șăineanu, ed. VI] prunc m. copil de țâță (până la trei ani). [Ung. PORONGY].
9. [Scriban] prunc m. (lat. proventus, lucru provenit, progenitură, puĭ, trecînd pin fazele *proent, *pruínt, *prunt [de unde vine ung. poronty, porongy], apoĭ prunc după junc. Cp. cu crunt). Copil, maĭ ales care suge încă saŭ e ținut în brațe. – Dim. pruncușor, -uléț, pruncúț. Fem. pruncă, pl. e, copilă, fetiță (Trans. P. P.).
10. [Scriban] 2) pruncésc v. intr. Rar. Duc vĭață de prunc.
11. [DOOM 3] prunci (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pruncesc, 3 sg. pruncește, imperf. 1 prunceam; conj. prez. 1 sg. să pruncesc, 3 să pruncească
12. [DOOM 2] prunci (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pruncesc, imperf. 3 sg. pruncea; conj. prez. 3 să pruncească
13. [DOOM 3] prunc (înv., pop.) s. m., pl. prunci
14. [DOOM 2] prunc (înv., pop.) s. m., pl. prunci
15. [DER] prunc (prunci), s. m. – Copil mic. Origine incertă. Pare să ducă spre un sl. *prątče, dim. al lui prątŭ „nuielușă”, cf. bg. prăčica, prăčka, sb. prut(ka) „nuia”. În acest caz, rezultatul inițial din rom. ar fi *prunci, cu sing. reconstituit după pl. Pentru semantism, cf. mlădiță, vlăstar, sp. vástago. Celelalte explicații nu sînt convingătoare: din mag. poronty „cuibar” < sl. porodŭ „naștere” (Cihac, II, 522; Tiktin); din lat. privignus (Philippide, Principii, 148); din lat. *puerunculus redus la *pueruncus (Pușcariu, Dscor., I, 602; Drăganu, Dacor., VI, 260; REW 6808a; cf. contra Rosetti, I, 161), a cărui der. și scurtare par la fel de improbabile); din sl. prąka (Conev 59); din lat. proventus (Scriban).
16. [DE] PROLEM SINE MATRE CREATAM (lat.) prunc născut fără mamă – Ovidiu, „Metamorphoseon libri”, II, 553. Lucrare elaborată fără ca autorul să se inspire din vreun model. Montesquieu a pus aceste cuvinte drept epigraf la „L’Esprit des lois”.
17. [DE] PRUNCUL ROMÂN, gazetă apărută la București în timpul Revoluției din 1848 (12/24 iun.-11/23 sept.), sub redacția lui C.A. Rosetti și E. Winterhalder. Tribună a grupării liberal-radicale.
18. [DRAM 2021] prunc, prunci, s.m. 1. Copil (în general). 2. Fiu. 3. Băiat; cocon. ■ Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). – Lat. puerunculus „copilaș” (Pușcariu, Drăganu, după DER). ■ Cuv. rom. > magh. poronty, prunkuj, pruncs (Bakos, 1982).
19. [DRAM 2015] prunc, prunci, s.m. – 1. Copil (în general). Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). 2. Fiu. 3. Băiat; cocon. – Et. nec. (DEX); cuvânt autohton (Russu, 1981); lat. puerunculus „copilaș” (Pușcariu, Drăganu, cf. DER; MDA). Cuv. rom. > magh. poronty, prunkuj, pruncs (Bakos, 1982).
20. [DRAM] prunc, -i, s.m. – 1. Copil (în general). 2. Fiu. 3. Băiat; cocon. – Cuvânt autohton (Russu 1981); Lat. puerunculus (MDA); Cuv. rom. preluat în magh. (1. poronty. 2. prunkuj. 3. pruncs) (Bakos 1982).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL