1. [DEX '09] PRUJI, prujesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi; a spune anecdote, snoave. – Din ucr. pružyty „a încânta”.
2. [MDA2] pruji2 vi [At: TEODORESCU, P. P. 46 / Pzi: ~jesc / E: rs пружиться] (Mun; rar) A munci.
3. [MDA2] pruji1 vi [At: DRĂGHICI, R. 238/6 / Pzi: ~jesc / E: nct] (Mol, Buc) 1-2 A glumi (1-2). 3 A sporovăi.
4. [DLRLC] PRUJI, prujesc, vb. IV. Intranz. (Mold.) A glumi, a șugui; a spune snoave. A fost un urs. – Care urs, cînd avea înfățișare femeiască și era despletită? – Atuncea ursoaică. – Dumitale iți vine a pruji, ca totdeauna. SADOVEANU, F. J. 55. Flăcăii... cîntă din gură, glumesc, prujesc și chiuie. La TDRG. De mi-ar fi fost de prujit, Ilincă dragă, nu băteam un an întreguț același drum. CONTEMPORANUL, VII 483.
5. [Șăineanu, ed. VI] prujì v. Mold. a spune fleacuri, mofturi: flăcăii glumesc, prujesc și chiuie. [Rut. PRUJITI, a tachina].
6. [DEX '09] PRUJĂ, pruji, s. f. (Reg.) Glumă; snoavă, anecdotă. – Din pruji (derivat regresiv).
7. [MDA2] prujă2 sf [At: DLR / Pl: ? / E: nct] (Reg; rar) Parte a sumanului nedefinită mai îndeaproape.
8. [MDA2] prujă1 sf [At: PAMFILE, A. R. 257 / Pl: ~ji / E: pruji1] (Mol) 1-2 Glumă (1-2). 3 Anecdotă (2).
9. [DLRLC] PRUJĂ, pruji, s. f. (Mold.) Glumă, șagă. Dar flăcăul – care-o fi fost el – avea chef de prujă. POPA, V. 10. Nu-ți pară treaba prujă. PAMFILE, A. R. 257.
10. [Scriban] prújă f., pl. ĭ (d. prujesc). Est. Prujitură, glumă, anecdotă. A-țĭ fi de prujă, a-țĭ fi gîndu la prujă, a avea gust de glumă. (VR. 1911, 11, 252).
11. [Scriban] prujésc v. intr. (rut. pružiti, a tachina, rus. prúziti, a întinde, a unfla, pružátĭ-sĕa, a se sforța, d. vsl. pronžati, a agita, pronžiti, a se lăsa, a se întinde). Est. Spun mereŭ la znoave, fac glume. Tîndălesc, trec timpu în lene. V. huzuresc.
12. [DOOM 3] pruji (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujesc, 3 sg. prujește, imperf. 1 prujeam; conj. prez. 1 sg. să prujesc, 3 să prujească
13. [DOOM 2] pruji (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujesc, imperf. 3 sg. prujea; conj. prez. 3 să prujească
14. [DOOM 3] prujă (reg.) s. f., art. pruja, g.-d. art. prujii; pl. pruji
15. [DOOM 2] prujă (reg.) s. f., art. pruja, g.-d. art. prujii; pl. pruji
16. [DER] pruji (prujesc, prujit), vb. – (Mold.) A glumi, a face pozne, a flecări. Rut. pružyty (Candrea; Scriban). – Der. pruje (var. prujă, prujitură), s. f. (glumă, anecdotă); prijalnic (var. prujitor), adj. (glumeț).
17. [DAR] pruji2, prujesc, vb. IV (reg.) a sluji, a munci.
18. [DAR] prujă2, s.f. (înv.) cordică de suman.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL