1. [MDA2] pruă sf [At: KLEIN, D. 408 / Pl: ~ue / E: it prua, fr proue] (Înv) 1-2 Proră (1-2).
2. [DLRLC] PRUĂ, prue, s. f. (Învechit) Provă. Vorbește cu generalul, arătîndu-mi în corabia cealaltă pe un tînăr nalt și frumos, care sta în picioare la pruă și poruncea. GHICA, S. 395.
3. [DLRM] PRUĂ, prue, s. f. (Înv.) Proră. – Fr. proue.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL