1. [MDN '00] PROZOPOGRAFIE s. f. 1. întocmirea de liste, lucrări, repertorii privitoare la personajele istorice de seamă dintr-o epocă dată. 2. figură de compoziție, descrierea trăsăturilor exterioare, a ținutei unui om sau animal. (< fr. prosopographie)
2. [DOR] prozopografic s. f., g.-d. art. prozopografici[1]
3. [DFS] prozopografie (fr. prosopographie „descrierea unei persoane”), figură de compoziție care constă în descrierea trăsăturilor exterioare: figura, aerul, ținuta unui om sau animal. P. înseamnă portret fizic (P): „Scurt, spătos, rumăn la față, boierul Furtună purta barbișon pieptănat ascuțit ca un vârf de lance – mustăți lungi și învârtite la capete; sub fruntea largă li străluceau, ca doi licurici, luminile verzi ale ochilor; deasupra, sprâncenele albe, frumos arcuite, singurele păreau două semne de pace pe chipul său bătăios.” (E. Gârleanu).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL