1. [DEX '09] PROZELITISM s. n. 1. Zel, râvnă, strădanie de a face prozeliți. 2. Devotament, atașament (la o credință, la o doctrină etc.) specific prozeliților. – Din fr. prosélytisme.
2. [MDA2] prozelitism sn [At: I. GOLESCU, C. / S și: ~ose~, ~izm / Pl: (nob) ~uri / E: fr prosélytisme] 1 Râvnă în a face prozeliți (1). 2 Devotament față de o credință, doctrină etc. specific prozeliților (2).
3. [DLRLC] PROZELITISM s. n. Zel, rîvnă, strădanie de a face prozeliți. Catolicismul roman este foarte îndrăzneț la prozelitism. RUSSO, S. 74.
4. [DN] PROZELITISM s.n. Zel, rîvnă în a face prozeliți; devotament fierbinte față de o doctrină de curînd adoptată. [< fr. prosélytisme].
5. [MDN '00] PROZELITISM s. n. 1. zel în a face prozeliți. 2. devotament fanatic față de o religie, ideologie, doctrină. (< fr. prosélytisme)
6. [Șăineanu, ed. VI] prozelitism n. zel de a face prozeliți.
7. [Scriban] *proselitízm n. (d. proselit; fr. prosélytisme). Zelu de a face proselițĭ. V. propagandă.
8. [DOOM 3] prozelitism s. n.
9. [DOOM 2] prozelitism s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL