1. [DEX '09] PROZATOR, -OARE, prozatori, -oare, s. m. și f. Autor de opere literare în proză, scriitor în proză. – Din fr. prosateur.
2. [MDA2] prozator, ~oare smf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i, ~oare / E: fr prosateur] Autor de opere literare în proză (1).
3. [DLRLC] PROZATOR, -OARE, prozatori, -oare, s. m. și f. Scriitor în proză, autor de opere literare în proză. Prozatorii romîni în prima jumătate a veacului al XIX-lea întocmesc un grup destul de omogen. VIANU, A. P. 23. Răsfoind și recitind volumele marelui nostru prozator, găsesc tristeță acolo unde odinioară mi se părea că tresare rîsul. SADOVEANU, E. 148. Sadoveanu este un prozator, în opera căruia găsim cele mai multe documente din viața noastră trecută și prezentă. IBRĂILEANU, S. 3.
4. [DN] PROZATOR, -OARE s.m. și f. Scriitor de proză. [Cf. fr. prosateur].
5. [MDN '00] PROZATOR, -OARE s. m. f. scriitor de proză; prozaist. (< fr. prosateur)
6. [Șăineanu, ed. VI] prozator m. scriitor în proză.
7. [Scriban] *prozatór, -oáre s. (fr. prosateur, d. it. prosatore). Scriitor saŭ scriitoare în proză: Bossuet fu cel maĭ mare prozator al secoluluĭ 17.
8. [DCR2] femeie-prozator s. f. 1969 (lit.) Femeie care scrie (și publică) proză v. femeie-poet (din femeie + prozator)
9. [DCR2] reporter-prozator s. m. Reporter care scrie proză ◊ „Prozatori reporteri și reporteri-prozatori scriu pagini de notație directă sau divaghează inspirat într-o eseistică de bună calitate.” R.l. 18 II 67 p. 2 (din reporter + prozator)
10. [DOOM 3] prozator s. m., pl. prozatori
11. [DOOM 2] prozator s. m., pl. prozatori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL