1. [DEX '09] PROZAIC, -Ă, prozaici, -ce, adj. (Despre opere literare, stil etc.) Lipsit de calități artistice, de valoare stilistică; p. ext. banal, comun, plat. [Pr.: -za-ic] – Din fr. prosaïque, lat. prosaicus.
2. [MDA2] prozaic, ~ă a [At: HELIADE, D. J. 82/6 / P: ~za-ic / S și: ~osa~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr prosaïque] 1 (Înv) Scris în proză (4). 2 (Înv) Care este specific prozei (1). 3 (D. opere literare, stil etc.) Lipsit de calități artistice. 4 (D. scriitori) Lipsit de talent. 5 (Pex) Banal (1). 6 (Pex) Vulgar.
3. [DLRLC] PROZAIC, -Ă, prozaici, -e, adj. Lipsit de calități artistice, de poezie, de valoare stilistică; p. ext. banal, comun, obișnuit, vulgar. într-o societate unde toți aleargă după cîștig, după prozaicul ban, unde lupta pentru trai e atît de grea, desigur interesul pentru artă nu va fi așa de mare, după cum ar dori artistul. GHEREA, ST. CR. I 201. După o convorbire atît de prozaică, în care vreme ne uitam unul la altul, am sfîrșit prin a rîde noi însuși de noi. NEGRUZZI, S. I 68. Prozaice umilințe nu poci a le înfrunta. ALEXANDRESCU, M. 244.
4. [DN] PROZAIC, -Ă adj. 1. (Rar) Care ține de proză, specific prozei. 2. Lipsit de calități artistice, de valoare stilistică; comun, vulgar; necioplit. [Pron. -za-ic. / cf. fr. prosaïque, it. prosaico, lat. prosaicus].
5. [MDN '00] PROZAIC, -Ă adj. 1. specific prozei; prozastic (2). 2. (fig.) lipsit de calități artistice, de valoare stilistică; comun, vulgar. (< fr. prosaïque, lat. prosaicus)
6. [Șăineanu, ed. VI] prozaic a. 1. ce ține de proză; 2. fig. vulgar, comun: prozaice umilințe nu pociu a le înfrunta GR. AL.
7. [Scriban] *prozáic, -ă adj. (lat. prosaicus). În proză, de proză: stil prozaic, întorsătură prozaică. Fig. Banal, vulgar, comun, care nu-țĭ înalță gîndu: ocupațiunile prozaice ale vĭețiĭ. Adv. În mod prozaic, fără poezie: a trăi prozaic.
8. [DOOM 3] prozaic (desp. -za-ic) adj. m., pl. prozaici; f. prozaică, pl. prozaice
9. [DOOM 2] prozaic (-za-ic) adj. m., pl. prozaici; f. prozaică, pl. prozaice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL