1. [MDA2] provodi v vz prohodi
2. [DEX '09] PROHODI, prohodesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A oficia slujba prohodului; p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. – Din sl. provoditi.
3. [MDA2] prohodi vt [At: VARLAAM, C. 380 / V: (îvr) provodi / Pzi: ~desc, (rar) prohod / E: slv проводити] 1 A oficia slujba prohodului (1). 2 (Pgn) A duce la groapă, oficiind slujba prohodului (1). 3 A înmormânta. 4 (Rar) A boci. 5 (Reg; îf provodi) A ura. 6 (Buc) A popi2.
4. [DEX '98] PROHODI, prohodesc, vb. IV. Tranz. A oficia slujba prohodului; p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. – Din sl. provoditi.
5. [DLRLC] PROHODI, prohodesc, vb. IV. Tranz. I. A oficia slujba prohodului. Mult n-avem și ne prohodește și pe noi popa Petrea. SADOVEANU, P. III. 203. Iar cînd pe la prînz era, Pe Vălean mi-l prohodea. SEVASTOS, C. 298. Băieții s-au strîns ciotcă împrejurul meu; și m-au înmormîntat în năsip, și m-au prohodit cum știau ei, și de-abia mi-am venit în simțire peste vrun ceas. CREANGĂ, A. 61. ◊ Intranz. Convoiul s-apropie de groapă... Preoții prohodesc, făcliile ard liniștit. VLAHUȚĂ, O. A. 342. (Fig.) Te uită, frunza pică irosită Și vîntul geme prohodind departe. IOSIF, R. 46. 2. A duce (un mort) la groapă; a îngropa. Noi ducem moarte la cei vii Și-i prohodim cîntînd voios. ALECSANDRI, T. II 39.
6. [Șăineanu, ed. VI] prohodì v. a cânta prohodul: ca pe un mort în vieață voioși te prohodim AL.
7. [Scriban] prohodésc v. tr. (vsl. provoditi, a trece dincolo, a acompania, d. voditi, vesti-vedon, a duce, a conduce; rus. -itĭ. V. izvodesc, do-, ne- și po-vedesc). Acompaniez la mormînt cu cîntece, maĭ ales oprind dricu din loc în loc și cîntînd maĭ solemn. – Vechĭ prov- și prof-.
8. [DOOM 3] prohodi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohodesc, 3 sg. prohodește, imperf. 1 prohodeam; conj. prez. 1 sg. să prohodesc, 3 să prohodească
9. [DOOM 2] prohodi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohodesc, imperf. 3 sg. prohodea; conj. prez. 3 să prohodească
10. [D.Religios] prohodi, prohodesc vb. IV Tranz. A oficia slujba prohodului; p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. ♦ (Rar) A plânge, a boci, a jeli. – Din sl. provoditi.
11. [DRAM 2021] provodí, v.t. v. prohodi.
12. [DRAM 2021] prohodí, prohodesc, (provodi), v.t. A oficia prohodul; a duce un mort la groapă, a îngropa; a comânda: „De trăié, l-oi agodi, / De-o murit, l-oi prohodi” (Papahagi, 1925: 174); „Iară noi, preuții satului, am ertat, și l-am provodit și i-am cetit dezlegare” (Bârlea, 1909: 58; doc. din 1747). – Din sl. prohoditi „a muri” (Scriban, DEX, MDA).
13. [DRAM 2015] prohodi, prohodesc, vb. tranz. – (bis.) A oficia prohodul; a duce un mort la groapă, a îngropa; a comânda: „Nici surori să mă jelia, / Nici frați să mă prohodia” (Bârlea, 1924, I: 106); „De trăie, l-oi agodi, / De-o murit, l-oi prohodi” (Papahagi, 1925: 174). – Din sl. prohoditi „a muri” (Scriban, DEX, MDA).
14. [DRAM] prohodi, prohodesc, vb. tranz. – A oficia prohodul; a duce un mort la groapă, a îngropa; a comânda: „Nici surori să mă jelia, / Nici frați să mă prohodia” (Bârlea 1924 I: 106); „De trăie, l-oi agodi, / De-o murit, l-oi prohodi” (Papahagi 1925: 174). – Din sl. prohoditi „a muri”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL