1. [DEX '09] PROVOCANT, -Ă, provocanți, -te, adj. (Rar) Care provoacă, produce ceva. – Din fr. provocant.
2. [MDA2] provocant, ~ă [At: LM / Pl: ~nți, ~e / E: fr provoquant] 1 a (Rar) Provocator (1). 2 sm (Îvr) Persoană care provoca pe cineva la duel Si: provocator (9).
3. [DLRLC] PROVOCANT, -Ă, provocanți, -te, adj. (Rar, despre cuvinte, gesturi, atitudini, acțiuni) Care provoacă (1); provocator, ațîțător. Buzele ei înroșite de sucul rubiniu dădeau o expresie provocantă frumuseții ei. IBRĂILEANU, A. 27.
4. [DN] PROVOCANT, -Ă adj. (Despre cuvinte, atitudini) Provocator. [< fr. provocant].
5. [MDN '00] PROVOCANT, -Ă adj. provocator. (< fr. provocant)
6. [DOOM 3] provocant (rar) adj. m., pl. provocanți; f. provocantă, pl. provocante
7. [DOOM 2] provocant (rar) adj. m., pl. provocanți; f. provocantă, pl. provocante
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL