1. [DEX '09] PROVIZORIU, -IE, provizorii, adj. (Adesea adverbial) Care durează sau este destinat să dureze un timp limitat, după care urmează să fie înlocuit; temporar, vremelnic, tranzitoriu. ♦ (Substantivat, n.; înv.) Provizorat. – Din lat. provisorius, fr. provisoire.
2. [MDA2] provizoriu, ~ie [At: ZILOT, CRON. 350 / V: (înv) ~zor, ~oară / Pl: ~ii / E: lat provisorius, fr provisoire] 1-2 a, av (Care se face) pe un termen limitat Si: (înv) provizoric (1-2), provizornic (1-2), temporar, vremelnic. 3-4 a, av (Care durează) pe o perioadă limitată de timp, după care se înlocuiește Si: (înv) provizornic (1-2). 5-6 sn (Înv) Provizorat2 (1-2).
3. [DLRLC] PROVIZORIU, -IE, provizorii, adj. (Și în forma provizor) Care durează numai un anumit timp; temporar, vremelnic. Astă șosea și alee este unul din suvenirile cele multe și frumoase ce ne-a lăsat generalul Kiseleff în guvernarea sa provizorie. BOLLIAC, O. 214. ◊ Guvern provizoriu = guvern chemat să conducă temporar (pînă la elaborarea unei constituții). Revoluția s-a stins în mijlocul neconsecvențelor și neînțelegerilor guvernului provizoriu. SADOVEANU, E. 50. Atunci noi am întocmit un guvern provizoriu. GHICA, A. 39. ♦ (Substantivat) Provizorat. Cît pentru ambasadă, aceasta s-a amînat pînă la încetarea provizoriului și alegerea unui cap definitiv al Germaniei. GHICA, A. 167. ♦ (Adverbial) Pe un timp oarecare, deocamdată. I-a închiriat provizor și cîteva camere în palatul său, pentru redacție. C. PETRESCU, C. V. 159. – Variantă: provizor adj. m.
4. [DN] PROVIZORIU, -IE adj. Temporar, vremelnic. ♦ Nedefinitiv. // adv. Deocamdată. [Pron. -riu, var. provizor, -ie adj. / cf. fr. provisoire, it. provvisorio].
5. [MDN '00] PROVIZORIU, -IE I. adj. temporar, vremelnic. ◊ nedefinitiv. II. adv. deocamdată. (< lat. provisorius, fr. provisoire)
6. [Șăineanu, ed. VI] provizoriu a. 1. dat prealabil: sentință provizorie; 2. ce se face în așteptare de altceva: instalațiune provizorie; 3. temporar: guvern provizoriu; 4. se zice de un profesor înainte de a fi căpătat numirea-i definitivă.
7. [Scriban] *provizóriŭ, -ie adj. (lat. provisorius, d. providére, -visum, a prevedea, a îngriji; fr. provisoire). Temporar, dat orĭ făcut numaĭ pe un timp pînă ce va deveni definitiv orĭ stabil, permanent: instalațiune, locuință provizorie, guvern provizoriŭ. Preliminar, prealabil: sentență, judecată provizorie. Se zice despre un profesor reușit la examin orĭ la concurs și numit cu acest titlu în ainte de a fi numit definitiv. Adv. În mod provizoriŭ, pe un timp.
8. [MDA2] provizor2, ~oară a vz provizoriu
9. [DLRLC] PROVIZOR adj. m. v. provizoriu.
10. [DN] PROVIZOR, -IE adj. v. provizoriu.
11. [DOOM 3] provizoriu2 [riu pron. rĭu] s. n., art. provizoriul
12. [DOOM 3] provizoriu1 [riu pron. rĭu] adj. m., f. provizorie (desp. -ri-e); pl. m. și f. provizorii
13. [DOOM 2] provizoriu2 [riu pron. rĭu] s. n., art. provizoriul
14. [DOOM 2] provizoriu1 [riu pron. rĭu] adj. m., f. provizorie (-ri-e); pl. m. și f. provizorii
15. [MDO] provizoriu
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL