1. [DEX '09] PROTUBERANȚĂ, protuberanțe, s. f. 1. Parte a unui obiect, a unui organ etc. ieșită în relief; proeminență, ieșitură. 2. Nor de gaz incandescent care apare pe fondul coroanei solare în forma unor limbi de foc. – Din fr. protubérance.
2. [MDA2] protuberanță sf [At: KRETZULESCU, A. 91/13 / V: (înv) ~ren~ / Pl: ~țe / E: fr protubérance] 1 Formație anatomică ce constă într-o proeminență pe suprafața unui organ. 2 (Atm; îs) ~ inelară Segment al encefalului, situat între bulb, pedunculii cerebrali și cerebel. 3 (Pgn) Proeminență. 4 (Ast) Nor de gaze incandescente la marginea discului solar.
3. [DLRLC] PROTUBERANȚĂ, protuberanțe, s. f. Parte a unui obiect, a unui organ etc. ieșită în relief; proeminență. Nu-și găsise locul pe scaun, sfredelit de privirea pătrunzătoare a moșneagului cu vorba de faun și cu monstruoase protuberanțe frontale. C. PETRESCU, O. P. II 189. ♦ (La pl.) Erupție de la marginea discului solar avînd aspectul unor flăcări imense, care se înalță pînă la mai multe sute de mii de kilometri deasupra suprafeței soarelui.
4. [DN] PROTUBERANȚĂ s.f. Ieșitură în afară a unui obiect, a unui organ etc.; proeminență. ◊ (Anat.) Protuberanță inelară = segment al encefalului, situat între bulb, pedunculii cerebrali și cerebel. ♦ (la pl.) Proeminențe de culoare roșie pe suprafața Soarelui, formate din mase uriașe de gaze incandescente care ating înălțimi de sute de mii de kilometri. [< fr. protubérance, cf. lat. protuberantia].
5. [MDN '00] PROTUBERANȚĂ s. f. 1. ieșitură în afară a unui obiect, organ etc.; umflătură. ♦ (anat.) ~ inelară = segment al encefalului, între bulb, pedunculii cerebrali și cerebel. 2. (pl.) proeminențe roșii, ca niște limbi de foc, din cromosferă, formate din mase uriașe de gaze incandescente. (< fr. protubérance, lat. protuberantia)
6. [Șăineanu, ed. VI] protuberanță f. parte răsărită: protuberanțele craniului.
7. [Scriban] *protuberánță f., pl. e (d. protuberant, fr. protubérance). Bulbucătură, proeminență rătundă: Gall pretindea că se pot recunoaște aptitudinile după protuberanțele creĭeruluĭ. Fig. Munțiĭ îs protuberanțe ale pămîntuluĭ.
8. [MDA2] protuberență sf vz protuberanță
9. [DOOM 3] protuberanță s. f., g.-d. art. protuberanței; pl. protuberanțe
10. [DOOM 2] protuberanță s. f., g.-d. art. protuberanței; pl. protuberanțe
11. [DE] PROTUBERÁNȚĂ (< fr., engl.; {s} pro-2 + lat. tuber „tumoare”) s. f. 1. Formație anatomică constând dintr-o ridicătură pe suprafața unui organ (ex. p. occipitală); p. ext. umflătură, ridicătură. 2. (ASTR.) Nor de gaze incandescente, cu temperaturi de până la 50.000 K, care se formează din materia cromosferică și care se observă la marginea discului solar. Sunt p. calme cu o durată de câteva săptămâni și p. active care durează câteva ore.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL